Barbatodon transylvanicus și dinții sângerii

Barbatodon transylvanicus
Barbatodon transylvanicus / foto Thierry Smith, RBINS

Barbatodon transylvanicus avea dinți de culoare roșie și a trăit în Transilvania, dar porecla „mamiferul Dracula” nu îl reprezintă. O nouă cercetare a fosilelor acestui mic mamifer preistoric a relevat compoziția smalțului roșiatic și a oferit mai multe detalii despre posibila sa dietă. Astfel, deși Barbatodon transylvanicus nu este o specie nouă, reanalizarea sa oferă oamenilor de știință noi date despre un grup de mamifere ce a trăit în vremea dinozaurilor.

Specia Barbatodon transylvanicus a fost descrisă în 1986 de către cercetătorii Constantin Rădulescu (1932-2002) și Petre-Mihai Samson (1930-2001), iar în anul 2004 paleontologii Vlad Codrea (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj) și Thierry Smith (Institutul Regal de Științe Naturale din Belgia) au descoperit un specimen aproape complet în formațiunea geologică Sânpetru din Bazinul Hațeg. Înregistrat cu codul UBB P-Mt 1, specimenul este considerat drept „cel mai complet și bine păstrat mamifer european din Cretacicul târziu”, descoperit până acum.

În noul studiu, paleontologii au utilizat metode spectrometrice de analiză pentru a stabili compoziția smalțului dinților. Conform rezultatelor, cea mai închisă nuanță de roșu este prezentă la vârful incisivului superior și se datorează unei concentrații de fier de 6,88 %. Prezența fierului în compoziția smalțului dinților nu este neobișnuită, fiind întâlnită la mamifere actuale din familia Soricidae și la mai multe specii de rozătoare (ordinul Rodentia).

dracula mammal
Incisiv Barbatodon transylvanicus / imagine Thierry Smith

Deși Barbatodon transylvanicus poate părea similar cu un șobolan, în realitate specia face parte din ordinul Multituberculata. Aceste mamifere primitive aveau molari neregulați și au reușit să supraviețuiască aproape 150 milioane de ani, dispărând la sfârșitul Cretacicului, în urmă cu aproximativ 65 milioane de ani. Barbatodon transylvanicus a trăit în urmă cu cca. 70 milioane de ani și face parte din familia Kogaionidae, alături de Barbatodon oardaensis. Cel mai probabil, Barbatodon t. era un animal insectivor capabil să se hrănească și cu semințe tari.

Spre deosebire de rozătoare, la care incisivii cresc pe tot parcursul vieții, Barbatodon transylvanicus nu își reînnoia dinții. Astfel, stratul de fier din smalț îi asigura protecție împotriva uzurii și îi permitea să aibă acces la surse de hrană care nu erau disponibile altor mamifere similare. Studiul „Red Iron-Pigmented Tooth Enamel in a Multituberculate Mammal from the Late Cretaceous Transylvanian “Haţeg Island” poate fi consultat gratuit în revista PloS One.
Surse: Royal Belgian Institute of Natural Sciences, PloS One

Un comentariu la “Barbatodon transylvanicus și dinții sângerii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *