Caracatița Graneledone boreopacifica are cea mai lungă perioadă de clocire cunoscută

Graneledone boreopacifica
Graneledone boreopacifica în mai 2007 / imagine © 2007 MBARI

Un exemplar de caracatiță din specia Graneledone boreopacifica s-a dovedit a fi cea mai devotată mamă, stabilind un nou record în lumea animală pentru cea mai lungă perioadă de clocire cunoscută. Conform studiului publicat de cercetătorii Monterey Bay Aquarium Research Institute (MBARI) și University of Rhode Island, caracatița a protejat ouăle depuse timp de 53 de luni, aproape 4,5 ani, cea mai lungă perioadă de incubație descoperită până acum pentru orice animal.

În ultimii 25 de ani, la fiecare câteva luni, biologii marini din cadrul MBARI folosesc un robot subacvatic pentru a cerceta adâncurile Canionului Submarin Monterey, situat în Golful Monterey din California. În cursul unei astfel de expediții, în luna mai 2007, a fost observată o caracatiță prinsă de o rocă și protejându-și ouăle la o adâncime de aproape 1400m. Cum același loc fusese studiat și în luna precedentă, cercetătorii au concluzionat că animalul din specia Graneledone boreopacifica depusese ouă de curând și au decis să se întoarcă periodic pentru alte observații. Nimeni nu se aștepta însă ca perioada de incubație să dureze peste patru ani.

Timp de 53 de luni, au fost efectuat 18 scufundări, caracatița fiind mereu în același loc. Cercetătorii susțin că acest exemplar de caracatiță a fost ușor de recunoscut după mai multe cicatrici distinctive. Odată cu trecerea timpului, ouăle au crescut în dimensiune și au devenit translucide, fapt ce a permis biologilor să observe dezvoltarea micilor caracatițe.

În același timp, caracatița mamă a pierdut în greutate și pielea s-a depigmentat. Cercetătorii nu au observat-o niciodată părăsind locul sau hrănindu-se, la una dintre scufundări chiar încercând să o ademenească cu carne de crab. Caracatița a fost văzută ultima dată în septembrie 2011, în luna următoare cercetătorii constatând că a plecat lăsând în urmă resturile a cca. 160 de ouă eclozate.

Una dintre explicațiile pentru perioada foarte lungă în care s-au dezvoltat puii de caracatiță este temperatura scăzută a apei. La acea adâncime (1397m) în Canionul Monterey, apa are cca. 3 grade, iar ouăle trebuie să fie oxigenate permanent de caracatiță prin mici valuri. La momentul în care ies din ou, micile caracatițe sunt complet dezvoltate și capabile să se hrănească singure. Cercetătorii susțin că și alte specii care trăiesc la mare adâncime ar putea avea perioade de incubație foarte lungi din același motiv. De altfel, un alt exemplu cunoscut este al unui crustaceu din ordinul Mysida ale cărui ouă au nevoie de 20 de luni pentru a se dezvolta.

Pe lângă recordul de cea mai lungă perioadă de clocire, Graneledone boreopacifica ar putea fi și una dintre cele mai longevive specii din clasa Cephalopoda, cele mai multe caracatițe trăind 1-2 ani. Descrierea descoperirii a fost publicată în revista PLoS ONE din 30 iulie 2014 sub titlul „Deep-Sea Octopus (Graneledone boreopacifica) Conducts the Longest-Known Egg-Brooding Period of Any Animal”.

Surse: MBARI, URI, PLoS ONE