O echipă internațională de cercetători a identificat și descris cea mai veche gravură descoperită până acum. Având o vechime estimată la aproximativ 500000 ani, scoica gravată cu modele geometrice de către un hominin redeschide discuția privind capacitățile cognitive ale speciei Homo erectus și altor rude primitive ale omului modern.

Gravura a fost descoperită după ce echipa formată din 21 de specialiști a studiat sute de cochilii de midii de apă dulce (Pseudodon vondembuschianus trinilensis) descoperite în situl Trinil din insula Java, Indonezia. Deși au fost recuperate în perioada 1891 – 1900 de către cercetătorul olandez Eugène Dubois, scoicile au fost păstrate în cadrul Naturalis Biodiversity Center din Leiden fără a fi examinate cu atenție. Acum, cercetătorii au identificat o scoică care are gravate modele geometrice și o altă scoică ce pare să fi fost folosită ca o unealtă.

Scoica gravată are un model în zig-zag, iar autorii studiului exclud posibilitatea ca inciziile să fi fost realizate accidental, de către animale sau elemente naturale. Dintre uneltele descoperite în sit, cel mai probabil a fost folosit un dinte de rechin pentru a realiza încrustația. Ultima parte a modelului se aseamănă cu litera M, dar este dificil de presupus care a fost intenția „artistului” preistoric.

Conform datărilor realizate cu ajutorul a două tehnici diferite, scoica gravată are o vechime de minim 430000 ani și maxim 540000 ani. Acest interval o atribuie speciei Homo erectus (Pithecanthropus erectus) și o face de cel puțin patru ori mai veche decât cele mai timpurii gravuri descoperite până acum în Africa și realizate de Homo sapiens.

Homo erectus („omul ridicat”) este o specie de om primitiv despre care se știa că a folosit unelte, dar nu era considerat capabil de gândire abstractă. Descoperirea scoicii gravate din Trinil și a modelului din Peștera Gorham sugerează că nu doar omul modern (Homo sapiens) era capabil de reprezentări figurale, ci și rudele sale mai primitive Homo erectus și Homo neanderthalensis. Cum nu putem ști ce au gândit oamenii primitivi care a realizat încrustațiile, catalogarea acestora drept „artă” rămâne un subiect de dezbatere.

Ceea ce se desprinde ca certitudine din această descoperire, dar și celelalte concluzii ale studiului „Homo erectus at Trinil on Java used shells for tool production and engraving”, este că Homo erectus avea o dexteritate bună, folosea unelte pentru a deschide scoicile și pentru a le grava. Din păcate, situl arheologic de la Trinil nu mai poate fi cercetat în prezent, construcția unui baraj pe râul Solo inundând zona în 1981.

Surse: Universiteit Leiden, Nature