Paleontologii au descoperit o nouă specie asemănătoare unei șopârle, iar cercetarea fosilelor a relevat indicii importante despre cum s-au transformat animalele carnivore terestre în erbivore.
Specia a fost denumită Eocasea martini, în onoarea Dr. Larry Martin care a descoperit rămășițele fosilizate în Kansas. Dimensiunea redusă a animalului i-a făcut pe paleontologi să amâne studiul timp de mai mulți ani, rezultatele finale fiind publicate recent.
Conform cercetătorilor, evoluția erbivorelor a însemnat o adevărată revoluție pentru viața pe Terra, deoarece vertebratele terestre au putut accesa direct vastele resurse furnizate de plante. La rândul lor, erbivorele au devenit sursă de hrană pentru marile carnivore terestre.
Eocasea martini este o specie nouă pentru știință, dar a trăit acum cca. 300 de milioane de ani, cu aproape 80 de milioane de ani înaintea epocii dinozaurilor. Scheletul fosilizat, alcătuit din părți din craniu, mare parte din coloana vertebrală, pelvis și un membru posterior, este mai mic de 20 de cm.
Comparând anatomia scheletului cu alte animale înrudite cunoscute, cercetătorii au ajuns la concluzia că Eocasea martini face parte din grupul Synapsida, familia Caseidae. După bifurcarea animalelor în grupurile Reptilia și Synapsida, cele din urmă au ajuns să domine cumunitățile de vertebrate din Paleozoic, erbivorele din familia Caseidae devenind cele mai mari vertebrate terestre.
Deși face parte dintr-o familie de erbivore, Eocasea martini era un animal carnivor, iar cercetătorii consideră că este printre cele mai îndepărtate rude ale mamiferelor moderne, explicând o verigă lipsă de aproape 20 de milioane de ani față de primele Caseidae cunoscute.
Conform cercetătorilor, Eocasea martini se hrănea cu insecte și alte animale mici, iar tranziția evolutivă către o dietă erbivoră s-a produs la Caseidae cu aproape 30 milioane de ani mai devreme decât la Reptilia, grupul din care s-au desprins dinozaurii, păsările și reptilele actuale. În cursul acestei evoluții, animalele din familia Caseidae au crescut în dimensiuni de la cca. 2 kg la cel mai vechi membru cunoscut, până la peste 500 de kg.
Surse: University of Totonto, PLOS