Paleontologii au descris patru specii de șerpi preistorici: Portugalophis lignites, Diablophis gilmorei, Parviraptor estesi și Eophis underwoodi, cel mai vechi șarpe cunoscut. Eophis underwoodi a trăit în urmă cu 167 milioane de ani, cu aproape 70 milioane de ani mai devreme decât cele mai vechi specii fosile de șerpi descoperite anterior. Descrierea acestor specii completează mai multe necunoscute privind evoluția șerpilor, dar cercetătorii susțin că fosile mult mai vechi așteaptă să fie descoperite.

Conform autorilor studiului, șerpii ar fi evoluat din șopârle, dar dispariția membrelor s-a produs la mult timp după dezvoltarea caracteristicilor craniene specifice. Cei patru șerpi au trăsături similare cu alte specii fosile și actuale, de exemplu dinți recurbați, dar și cu șopârlele de la care păstrau încă membre subdezvoltate.

Eophis underwoodi a fost descris din câteva fragmente fosile descoperite în apropierea localității Kirtlington din sudul Angliei. Cercetătorii cred că era un șarpe de mici dimensiuni, specimenul tip fiind estimat să aibă o lungime de cca. 25 cm. Datarea fosilelor arată că Eophis underwoodi trăia în urmă cu aproximativ 167 milioane de ani într-o zonă mlăștinoasă.

Portugalophis lignites este cel mai mare dintre cei patru, cu o lungime estimată la aproximativ 1m. Fosilele sale au fost descoperite într-un zăcământ de cărbune din apropiere de Guimarota, (Portugalia) și au o vechime de cca. 155 milioane de ani. Contemporan cu el a fost Diablophis gilmorei, descoperit în America de Nord într-un depozit aluvionar din formațiunea geologică Morrison din Colorado.

Parviraptor estesi este cel mai recent dintre acest grup, fosilele sale fiind descoperite în formațiunea calcaroasă Purbeck din vestul localității Swanage (Anglia) și având o vechime de 144 milioane de ani. Portugalophis lignites, Parviraptor estesi și Eophis underwoodi trăiau în zone de coastă mlăștinoase aflate în arhipelagurile de insule din vestul Europei.

Cercetătorii susțin că numărul mai mare de fosile de șerpi având o vechime de aproximativ 100 milioane de ani nu se datorează unei explozii evolutive, ci reprezintă o lacună în dovezile fosile. Începând de acum 167 milioane de ani, poate și mai devreme, șerpii au început să evolueze către fizionomia alungită binecunoscută și au pierdut treptat membrele. Studiul „The oldest known snakes from the Middle Jurassic-Lower Cretaceous provide insights on snake evolution” a fost publicat în revista Nature Communications din 27 ianuarie 2015.
Surse: University of Alberta, Nature Communications