Exoplaneta GJ 436b, cunoscută și drept Gliese 436b, își pierde atmosfera într-un nor de hidrogen ce îi conferă aspectul unei comete gigantice. Conform astronomilor, norul de hidrogen al exoplanetei este de aproximativ 50 de ori mai mare decât steaua Gliese 436, în jurul căreia orbitează. Fenomenul, observat pentru prima dată la o asemenea dimensiune, ar putea ajuta la înțelegerea modului în care se formează un super-Pământ fierbinte.
Steaua Gliese 436 este o „pitică roșie” aflată la cca. 30 de ani lumină de Pământ, în direcția constelației Leo (Leul). Sistemul ar putea avea mai multe planete, dar GJ 436b s-a remarcat în cercetările de până acum drept un „Neptun cald”. Exoplaneta are o dimensiune apropiată de Neptun, dar se află foarte aproape de steaua sa, la numai aproximativ 4 milioane de km, și efectuează o orbită completă în 2,6 zile terestre.
Pentru comparație, Pământul se află la cca. 149 milioane de km de Soare și orbitează în 365,24 zile. Dar GJ 436b are o masă de aproape 23 de ori mai mare decât Pământul și are o vechime de cel puțin 6 miliarde de ani. Fiind una dintre cele mai apropiate exoplanete, astronomii au utilizat telescopul spațial Hubble pentru a îi studia tranzitul, trecerea prin fața stelei Gliese 436.
Conform datelor publicate, GJ 436b își pierde atmosfera din cauza radiațiilor puternice emise de stea. Gliese 436 nu este însă suficient de fierbinte pentru a încălzi rapid planeta și atmosfera sa, fapt ce previne dispersarea rapidă a gazelor și conduce la formarea unui nor asemănător cozii unei comete. Poreclit de astronomi „The Behemoth” (monstrul), norul este format în cea mai mare parte din hidrogen și are o suprafață de 50 de ori mai mare decât steaua Gliese 436.
De-a lungul timpului, cercetătorii estimează că planeta și-a pierdut aproximativ 10% din atmosferă în acest mod. Fenomenul observat în cazul exoplanetei GJ 436b ar putea explica cum se formează un super-Pământ fierbinte, o planetă telurică mult mai mare decât Pământul și foarte fierbinte. Astronomii speculează că astfel de planete și-ar începe existența asemenea lui GJ 436b, dar și-ar pierde în timp atmosfera și ar rămâne doar cu suprafața solidă.
Un fenomen similar, la scară mai redusă, ar fi putut avea loc și în cazul Pământului, care și-a pierdut o parte din hidrogen în decurs de 100 – 500 milioane de ani. De asemenea, când Soarele va deveni o „gigantă roșie”, Pământul își va pierde atmosfera și ar putea avea o coadă similară unei comete, înainte de a fi înghițit cu totul. Studiul „A giant comet-like cloud of hydrogen escaping the warm Neptune-mass exoplanet GJ 436b” a fost publicat în revista Nature.
Surse: Nature, NASA, ESA