Fosilele care au condus la descrierea noii specii Ichthyosaurus anningae se aflau în colecția Muzeului Doncaster din Marea Britanie de peste 30 de ani, dar studierea lor a început doar atunci când tânărul paleontolog Dean Lomax a observat unele caracteristici neobișnuite. După compararea cu aproape 1000 de ihtiozauri aflați în diverse colecții muzeale din SUA și Europa, cercetătorii susțin că este într-adevăr o specie nouă și au descris-o într-un studiu publicat în Journal of Vertebrate Paleontology.
Specimenul tip a intrat în colecția Muzeului Doncaster în 1983, fiind colectat în formațiunea de argilit Charmouth din Stonebarrow (Dorset), o zonă recunoscută pentru depozitele fosile bogate. Stratul în care a fost descoperită fosila are o vechime cuprinsă între 189 și 182 milioane de ani, o perioadă din Jurasicul timpuriu cunoscută drept Pliensbachian.
Dean Lomax, paleontolog în cadrul universității Manchester, a examinat pentru prima dată specimenul în 2008 și a remarcat unele anormalități față de alți ihtiozauri. Cu ajutorul Prof. Judy Massare (Colegiul Brockport, New York), a fost nevoie de aproape cinci ani de analiză comparativă pentru a confirma caracteristici ale membrelor superioare care nu se regăsesc la niciun alt ihtiozaur cunoscut până acum.
Conform cercetătorilor, Ichthyosaurus anningae se remarcă prin botul destul de lung, o înotătoare anterioară bine dezvoltată și o înotătoare dorsală mică. Examinarea atentă a specimenul aflat la Muzeul Doncaster a relevat și resturi de caracatiță, cercetătorii susținând că aceasta ar fi fost ultima masă a reptilei marine.
Specia a fost denumită Ichthyosaurus anningae în onoarea colecționarei și naturalistei Mary Anning care a identificat primele fosile de ihtiozaur în anul 1811. Paleontologul Dean Lomax consideră că și alte specii necunoscute s-ar putea ascunde în colecțiile muzeelor din întreaga lume, în special printre specimenele colectate în anii 1800. Studiul „A new species of Ichthyosaurus from the Lower Jurassic of West Dorset, England” a fost publicat în Journal of Vertebrate Paleontology.
Sursă: University of Manchester