Începuturile agriculturii în Semiluna Fertilă s-ar datora mai multor populații

raspandirea agriculturii
Răspândirea agriculturii în Europa (ani î.Hr.) / ilustrație F. Broushaki et al.

Dovezile arheologice susțin începuturile și răspândirea agriculturii din Semiluna Fertilă, dar noi cercetări genetice sugerează că cel puțin două populații distincte de vânători-culegători ar fi adoptat în mod independent agricultura în Neolitic. Conform studiilor publicate, agricultorii din centrul și sud-vestul Europei ar fi descendenți ai egeenilor din nord-vestul Anatoliei, în timp ce populațiile actuale din Asia de Sud și-ar avea originea în estul Semilunei Fertile, în zona munților Zagros din Iran. Noile descoperiri genetice ajută la clarificarea traseelor migrațiilor care au condus la răspândirea agriculturii în Neolitic.

Din punct de vedere arheologic, agricultura a apărut în zona cunoscută drept Semiluna Fertilă sau „leagănul civilizației”, respectiv Mesopotamia, Levant și părți din Anatolia. Dar modul în care s-a răspândit agricultura, în special în Europa, a rămas un subiect de dezbatere științifică timp de mai bine de un secol. Unii cercetători au susținut o așa numită „migrație a ideilor”, populațiile de vânători-culegători din Europa adoptând practicile agricole fără ca primii agricultori să migreze efectiv spre vest. Cercetările genetice au relevat însă că Europa a fost modelată de mai multe migrații, începând cu populațiile străvechi și culminând cu migrațiile masive din Epoca Bronzului care au condus la răspândirea limbilor indo-europene.

Acum, două echipe internaționale de cercetători a urmărit să stabilească originile primilor agricultori europeni și asiatici. Într-un prim studiu, autorii susțin că au obținut dovada definitivă privind răspândirea agriculturii prin migrații ale populațiilor, nu prin schimbul cultural de idei. Astfel, ADN-ul recuperat de la agricultori arhaici din Grecia și Turcia arată că aceștia s-au răspândit ulterior în Europa Centrală și de Sud-Vest urmând o rută balcanică și o rută mediteraneeană. Aceste concluzii susțin cercetările anterioare, inclusiv cele privind originea bascilor.

Însă, un al doilea studiu a furnizat o adevărată surpriză pentru cercetători. Analizând ADN-urile recuperate de la fosile umane descoperite în peștera Wezmeh (7455 – 7082 î.Hr.) și situl Tepe Abdul Hosein (~8000 î.Hr.) din Zagros, Iran, cercetătorii au ajuns la concluzia că acești agricultori arhaici nu sunt printre înaintașii celor care au ajuns în Europa și nu au contribuit semnificativ la descendența europenilor moderni. În schimb, agricultorii din partea de est a Semilunei Fertile par să fie strămoșii populațiilor actuale din Asia de Sud.

Rezultatele celor două studii sugerează existența a cel puțin două populații distincte de vânători-culegători care au adoptat în mod independent un stil de viață sedentar și au dezvoltat agricultura în Semiluna Fertilă. Acestea s-ar fi separat în urmă cu aproximativ 40000 ani, în urmă cu 10000 ani ar fi apărut agricultura, care a început să se răspândească în urmă cu aproximativ 8500 ani, ajungând până în Insulele Britanice în urmă cu 6100 ani. Studiile „Early farmers from across Europe directly descended from Neolithic Aegeans” și „Early Neolithic genomes from the eastern Fertile Crescent” au fost publicate în revistele PNAS și Science.
Surse: PNAS, Science