Kepler-10c – astronomii descoperă Mega-Terra

Kepler-10c
Kepler-10c, un Mega-Pământ / ilustrație David A. Aguilar (CfA)

Astronomii Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics (CfA) au anunțat identificarea unui nou tip de exoplanetă, poreclită Mega-Terra sau Mega-Pământul datorită dimensiunilor impresionante. Kepler-10c nu este o descoperire recentă, dar abia acum astronomii au putut să îi calculeze masa și să determine posibila compoziție. Conform cercetătorului Dimitar Sasselov, director al Harvard Origins of Life Initiative, Kepler-10c ar fi un „Godzilla al planetelor terestre” și ar putea avea implicații pozitive pentru descoperirea vieții în afara Sistemului Solar.

Kepler-10c a fost semnalată în 2011 de către misiunea Kepler, fiind situată la aproximativ 560 de ani lumină de Terra, în constelația Draco (Dragonul). Planeta orbitează în jurul stelei Kepler-10 odată la 45 de zile, iar sistemul mai include și o planetă vulcanică cu o masă de trei ori mai mare decât Pământul, Kepler-10b.

Telescopul spațial Kepler poate măsura dimensiunea planetei, dar nu îi poate stabili masa. Astfel, despre Kepler-10c se cunoștea că are un diametru de aproximativ 29000 km, de 2,3 ori mai mare decât Terra, și s-a presupus că ar fi o planetă pitică gazoasă, un mini-Neptun.

Echipa Harvard-Smithsonian a utilizat instrumentul HARPS-North din cadrul observatorului TNG din Insulele Canare pentru a determina masa planetei. Cercetătorii au descoperit că planeta Kepler-10c are o masă de 17 ori mai mare decât Pământul, mult mai mare decât se estimase. Prin urmare, astronomii consideră că planeta Kepler-10c are o compoziție mult mai densă, fiind alcătuită din roci și alte solide.

Xavier Dumusque, astronom CfA și coordonatorul studiului, susține că au fost surprinși de această descoperire, iar planeta Kepler-10C este suficient de mare ca să nu își fi pierdut atmosfera în timp, cel mai probabil fiind formată așa cum o putem vedea acum. Descoperirea are mai multe implicații pentru teoriile și modelele privind formarea planetelor, fiind dificil de explicat existența unor planete solide atât de mari.

Totodată, astronomii consideră că descoperirea are „implicații profunde” pentru istoria Universului și posibilitatea apariției vieții. Sistemul Kepler10 are o vechime de aproximativ 11 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că s-a format la mai puțin de 3 miliarde de ani după Big Bang. În acea perioadă se consideră că predominau elementele precum hidrogenul și heliul, iar componentele necesare formării unei planete solide, precum siliciu și fier, ar fi apărut după explozia primei generații de stele.

Identificarea planetei Kepler-10c ca fiind un Mega-Pământ sugerează că planete solide s-ar fi putut forma mult mai devreme decât se credea până acum, iar Dimitar Sasselov susține că „dacă se formează roci, poate să apară viață”. Cercetarea sugerează că astronomii nu ar trebui să excludă stelele vechi atunci când caută planete asemănătoare Pământului.

Sursă: Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics