Kepler-1647b – cea mai mare exoplanetă circumbinară

Kepler-1647
Kepler-1647b comparată cu alte exoplanete circumbinare / ilustrație Lynette Cook

Cu ajutorul telescopului spațial Kepler, astronomii au descoperit cea mai mare exoplanetă circumbinară de până acum – Kepler-1647b. Aflată la 3700 ani lumină de Terra, exoplaneta este un gigant gazos, o planetă aproape identică cu Jupiter în privința dimensiunilor, ce orbitează în jurul a două stele. Dar Kepler-1647b are nevoie de peste trei ani pământeni pentru a efectua o orbită completă în jurul stelelor sale, ceea ce o face deosebit de interesantă pentru astronomi.

Sistemul binar Kepler-1647 este situat la aproximativ 3700 ani lumină de Pământ, în direcția constelației Cygnus (Lebăda), și are o vârstă estimată la aproximativ 4,4 miliarde de ani, apropiată de cea a Pământului. Ambele stele sunt similare Soarelui, dar una este puțin mai mare decât steaua noastră, în timp ce a doua este puțin mai mică decât Soarele.

În sisteme formate din două stele au mai fost descoperite planete circumbinare, cum ar fi Kepler-413b, dar și exoplanete care orbitează doar în jurul uneia dintre cele două stele, precum OGLE-2013-BLG-0341LBb. Kepler-1647b este deosebită prin mărimea sa și prin distanța la care se află față de stelele sale. Exoplaneta are masa și raza aproape identice cu Jupiter, de peste 300 de ori mai masivă și de peste 11 ori mai mare în diametru decât Pământul, fiind cea mai mare planetă circumbinară descoperită până acum.

Totodată, Kepler-1647b are nevoie de nu mai puțin de 1107 zile terestre pentru a efectua o orbită completă, cea mai mare perioadă orbitală a unei exoplanete descoperită prin metoda tranzitului până în prezent. Această caracteristică o face deosebit de importantă pentru astronomi, exoplanetele cirbumbinare descoperite în trecut având orbite foarte mici în comparație. În pofida distanței față de stele, astronomii susțin că exoplaneta Kepler-1647b se află în zona locuibilă circumstelară, zona în care apa ar putea exista în formă lichidă.

Kepler-1647b este însă un gigant gazos, o planetă incapabilă să susțină viața așa cum o cunoaștem. Însă, dacă exoplaneta ar avea sateliți telurici, aceștia ar putea fi locuibili. Toate aceste caracteristici fac Kepler-1647b o exoplanetă foarte interesantă pentru cercetătorii aflați în căutarea de planete locuibile în afara Sistemului Solar. Studiul „Kepler-1647b: the largest and longest-period Kepler transiting circumbinary planet” a fost acceptat pentru publicare în Astrophysical Journal.
Surse: Astrophysical Journal, San Diego State University

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *