Cu ajutorul telescopului spațial Kepler, opt noi exoplanete au fost descoperite  aflate în așa numita „zonă Goldilocks”, aria potențial locuibilă din jurul unei stele. Dintre acestea, Kepler-438b și Kepler-442b sunt cele mai similare Pământului, astronomii calculând o probabilitate crescută de a fi telurice. Odată cu noile descoperiri, telescopul spațial Kepler a ajuns la 1000 de exoplanete confirmate, iar echipa de cercetători a adăugat încă 554 pe lista potențialelor planete.

Kepler-438b și Kepler-442b orbitează stele pitice roșii care sunt mai mici și mai puțin fierbinți decât Soarele. Kepler-438b se află la 470 ani lumină de Pământ, iar Kepler-442b este și mai departe, la o distanță de 1100 ani lumină. Kepler-438b efectuează o orbită completă în 35 de zile, iar Kepler-442b face călătoria în jurul stelei sale în 112 zile.

Conform datelor obținute, Kepler-438b are un diametru cu 12% mai mare decât Terra, iar astronomii au calculat o probabilitate de 70% ca planeta să fie telurică. Kepler-442b este cu aproape o treime mai mare decât Pământul, dar tot are o probabilitate de 60% de a avea o suprafață solidă.

Pentru a fi în zona locuibilă circumstelară, numită și „zona Goldilocks”, o exoplanetă trebuie să primească o cantitate suficientă de energie pentru a permite prezența apei în stare lichidă. Prea multă căldură ar conduce la vaporizarea apei, iar prea puțină ar transforma planeta într-o lume înghețată. Kepler-442b primește aproximativ două treimi din lumina pe care o primește Pământul, iar cercetătorii consideră că are 97% șanse să se găsească în zona locuibilă.

Până la aceste descoperiri, cele mai asemănătoare cu Terra exoplanete erau Kepler-186f și Kepler-62f. De la lansare, telescopul spațial Kepler a identificat mai mult de 4000 potențiale planete, din care 1000 au fost confirmate. Recent, echipa Kepler a mai adăugat 554 de candidate la rolul de exoplanete, șase dintre acestea par să fie apropiate ca dimensiune de Pământ și să orbiteze în lonele locuibile ale unor stele similare Soarelui.

Surse: NASA, Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics