La Brana 1 este scheletul unui vânător-culegător care a trăit acum 7000 de ani, iar recenta analiza a ADN-ului este pe cale să schimbe câteva teorii privind evoluția populației europene. Rămășițele umane au fost descoperite din întâmplare în complexul de peșteri La Braña-Arintero din Munții Cantabrici – Spania în 2006.

Inițial, cele două schelete umane au fost considerate rezultatul unei crime recente, dar datarea cu carbon a confirmat vechimea de aproximativ 7000 de ani. Instrumentele științifice disponibile la acea dată nu a permis extinderea cercetărilor, mai ales că unul dintre cele două schelete fusese deteriorat sever de apă.

Recent, cercetătorii universității Pompeu Fabra au reușit secvențierea completă a genomului primului schelet, denumit La Brana 1, analizând material genetic extras din măseaua de minte. În mod surprinzător, genomul s-a dovedit foarte similar cu cel al omului contemporan. S-a stabilit că La Brana 1 avea ochi albaștri, ten închis la culoare și mai multe gene ale sistemului imunitar similare celor actuale.

Până la această analiză, cercetătorii considerau că ochii albaștri sunt specifici unei populații de agricultori care a ajuns în Spania acum circa 5000 de ani. O mare parte din evoluția omului era pusă pe seama trecerii de la statutul de vânător-culegător la cel de agricultor. Printre aceste schimbări se numără toleranța la lactoză, fapt confirmat și de recenta analiză care arată că La Brana 1 era intolerant la lactoză.

Totuși, La Brana 1 avea pielea închisă la culoare și părul negru, precum strămoșii africani, dar ochi albaștri. Descoperirea sugerează la modificarea coloritului ochilor s-a produs înainte de albirea tenului. Una din ipotezele propuse pentru a explica modificarea culorii tenului este sinteza vitaminei D în urma expunerii la razele ultraviolete. În zonele calde, organismul uman trebuie să se apere de efectul negativ al acestora, dar în zonele mai reci trebuie să capteze mai multă lumină pentru a își asigura necesarul de vitamina D.

Totodată, analiza genelor sistemului imunitar infirmă teoriile anterioare care susțineau că cea mai mare parte a acestora au evoluat după trecerea la stadiul de agricultor-fermier. Viața în comunități numeroase și creșterea animalelor care puteau răspândi boli erau considerate, până acum, responsabile pentru evoluția majorității genelor sistemului imunitar.

Cercetătorii speră să poată analiza și scheletul La Brana 2 pentru a obține mai multe date despre locuitorii Spaniei de acum 7000 de ani și evoluția populației europene din acea perioadă.

La sfârșitul anului trecut, analiza ADN-ului unui schelet cu o vechime aproximativă de 400000 ani a relevat legături între populațiile din Peninsula Iberică și „Omul de Denisovan”, specific zonelor din Asia, complicând și mai mult arborele genealogic uman.
Sursă: NewScientist updated