Norii noctilucent își dezvăluie o parte din secrete

nori mezosferici polari
Nori noctilucent / imagine © Martin Koitmäe

Norii noctilucent sau norii mezosferici polari sunt, alături de aurorele boreale, printre cele mai interesante și impresionante fenomene optice atmosferice. Norii noctilucent, NLC pe scurt, sunt nori de mare altitudine care strălucesc la crepuscul în nuanțe argintii.

Fenomenul a fost observat pentru prima dată în 1885, după erupția vulcanului Krakatau din 1883, iar cercetătorii au încercat continuu să le descifreze secretele. Inițial, s-a crezut că erupția vulcanică a contribuit la apariția norilor noctilucent prin cantitățile masive de praf degajate în atmosfera superioară, dar cercetările ulterioare par să infirme această ipoteză.

nori mezosferici polari
Nori noctilucent / imagine © Nick Bramhall

Norii noctilucent se formează la limita superioară a atmosferei, la altitudini între 80 și 85 km, față de norii obișnuiți care sunt situați la maxim 16km. La marginea spațiului cosmic, temperatura este foarte scăzută, de aproximativ minus 118 grade Celsius, iar cercetătorii consideră că norii noclilucent ar putea fi formați din particule fine de gheață și cristale de metan.

Aparițiile din ce în ce mai dese au fost puse pe seama fenomenului încălzirii globale, gazele cu efect de seră conducând la creșterea temperaturii la sol, dar la scăderea temperaturii în zonele cele mai înalte ale atmosferei.

De obicei, fenomenul norilor luminoși poate fi observat de la latitudini cuprinse între 50 și 65 grade în lunile de vară, iunie-iulie pentru emisfera nordică și decembrie-ianuarie în emisfera sudică. Norii noctilucent apar atunci când cerul este senin, iar Soarele coborât sub linia orizontului iluminează norii de la mare altitudine.

formarea nori noctilucent
Condițiile de observare a norilor noctilucent

Un nou studiu, efectuat de către o echipă a Institutului de Fizica Atmosferei din Leibniz, ar putea să ofere noi indicii privind condițiile în care se formează acești nori luminoși. Timp de trei ani, cercetătorii au efectuat 100 de ore de observații LIDAR (Light Detection and Ranging), o metodă ce utilizează raze laser pentru detecție și măsurarea distanțelor. Concluziile studiului indică o posibilă legătură între schimbările de temperatură la nivelul solului și o cauzalitate aproape sigură a curenților de aer polari de mare altitudine.

Conform studiului, când temperatura la sol era de aproximativ 10 grade Celsius, norii noctilucent apăreau cu o frecvență mai mare. De asemenea, vânturile polare de la mare altitudine corelau cu apariția mai frecventă a fenomenului. Cum observațiile au fost realizate dintr-un singur punct, orașul Kühlungsborn din Germania în perioada 2010 – 2013, este necesară extinderea cercetărilor pentru a stabili dacă modelul se aplică la nivel global.

La final, un clip ce surprinde imagini rare, nori noctilucent alături de aurora boreală deasupra Scoției.

Surse: National Geografic, Martin Koitmäe, Nick Bramhall, NASA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *