O echipă internațională de cercetători a măsurat cantitățile de apă din atmosfera planetei și a calculat că oceanul de pe Marte ar fi avut mai multă apă decât Oceanul Arctic. Conform cercetătorilor, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, Marte ar fi avut suficientă apă să îi acopere întreaga suprafață cu un strat adânc de 137 m. Deși existența unui ocean în trecutul planetei a mai fost teoretizată, noul studiu susține că a realizat cea mai bună estimare de până acum a volumului de apă de pe Marte.
În acest sens, oamenii de știință au utilizat cele mai mari trei observatoare terestre pentru astronomia în infraroșu: ESO VLT din Chile, W.M. Keck și NASA IRTF din Hawaii. Cu ajutorul lor, atmosfera planetei Marte a fost monitorizată pentru a se cartografia cantitatea de apă și proprietățile din diferite regiuni. Hărțile obținute după șase ani de observații sunt considerate primele de acest fel pentru Marte, iar cercetarea a fost publicată în revista Science sub titlul „Strong water isotopic anomalies in the martian atmosphere: Probing current and ancient reservoirs”.
Pentru a estima câtă apă a avut planeta în trecut, a fost măsurat raportul dintre apă (H2O) și apa semigrea (HDO) încă prezentă în atmosferă. HDO este o varietate naturală a apei în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un izotop mai greu, denumit deuteriu. Cum această formă este mai grea decât apa normală, se pierde mai ușor în spațiu. Prin urmare, raportul dintre H2O și HDO poate fi folosit pentru a calcula cantitatea de apă care a existat pe Marte în trecut.
Conform studiului, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, planeta Marte ar fi avut un ocean cu cel puțin 20 milioane km3 (kilometri cubi) de apă, mai mult decât Oceanul Arctic (cca. 18 milioane km3). Cantitatea ar fi fost suficientă pentru a acoperi întreaga suprafață cu un strat de 137m, dar cercetătorii consideră că oceanul ar fi fost localizat în regiunea cu altitudine joasă denumită Vastitas Borealis sau „câmpiile nordice”. Acest ocean ar fi acoperit aproximativ 19% din suprafață, mai mult decât ocupă Oceanul Atlantic pe Pământ (17%), și ar fi avut o adâncime maximă de peste 1,6 km.
Pierderea acestei cantități importante de apă sugerează că Marte ar fi putut susține viața pentru o perioadă mai mare de timp decât se estimase până acum. Totodată, este posibil ca o parte din apa prezentă pe Marte să fi fost depozitată în subteran. În 2016, NASA va lansa misiunea InSight pentru a studia subsolul planetei, iar ESA are în plan două misiuni ExoMars în 2016 și 2018. Până atunci, MAVEN ar trebui să ofere mai multe date despre schimbările climatice de pe Planeta Roșie.
Surse: NASA, Science, ESO