Omul din Ust-Ishim și cel mai vechi genom Homo Sapiens

Ust-Ishim
Femurul Omului din Ust-Ishim / imagine Bence Viola, MPI EVA

Femurul descoperit în apropierea localității Ust-Ishim din Siberia a fost folosit pentru a reconstitui cel mai vechi genom al omului modern de până acum. Având o vechime de aproximativ 45000 ani, omul din Ust-Ishim oferă noi detalii cu privire la istoria Homo Sapiens în afara Africii și ajută la stabilirea perioadei în care s-a încrucișat cu Omul de Neanderthal.

În 2008, pe malul râului Irtysh din apropierea localității Ust-Ishim, vestul Siberiei, colecționarul local Nikolai V. Peristova a descoperit un os fosil. În 2010, cercetătorul Aleksei Bondarev a confirmat că este un femur uman aproape complet, morfologia sa sugerând că aparține unui om modern timpuriu.

După încă doi ani, cercetătorii coordonați de Svante Pääbo (Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology) au prelevat nouă probe de material osos în încercarea de a reconstitui secvențele de genom încă nealterate. Spre surprinderea lor, femurul conținea mai multe fragmente genetice care au fost comparate cu cele obținute de la oameni actuali din peste 50 de populații.

Cercetătorii susțin că femurul din Ust-Ishim aparținea unui bărbat mult mai apropiat de oamenii actuali din afara Africii. Genomul său este similar cu cel al oamenilor din Asia de Est și al europenilor din Epoca de piatră, ceea ce ar indica apartenența la primele populații care au părăsit Africa în timpul expansiunii majore către Orientul Mijlociu.

La fel ca toți oamenii de astăzi din afara continentului african, Omul din Ust-Ishim avea secvențe de Neanderthal în genom. Astfel, aproape 2% din ADN-ul său provenea de la Homo neanderthalensis, procent similar cu cel întâlnit la europenii actuali. Dar secvențele erau mult mai lungi decât cele întâlnite în prezent, sugerând că încrucișarea dintre strămoșii săi și neanderthalieni avusese loc cu 7000 – 13000 ani înainte.

Conform autorilor studiului, Omul din Ust-Ishim ar putea aparține uneia dintre primele populații care au migrat în Europa și Asia Centrală, împerechindu-se cu Omul de Neanderthal în urmă cu aproximativ 50000 – 60000 ani. Estimările anterioare, bazate pe analiza genomului populațiilor moderne, plasau încrucișarea H. sapiens cu H. neanderthalensis între 37000 și 86000 ani în urmă.

Totuși, urmașii Omului din Ust-Ishim nu au supraviețuit, neavând descendenți direcți în populațiile actuale. Acest fapt ar susține ideea unui al treilea grup care a contribuit la genomul europenilor moderni. Studiul „Genome sequence of a 45,000-year-old modern human from western Siberia” a fost publicat în revista Nature din 23 octombrie 2014.

Surse: Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology, Nature, Natural History Museum