Noi fosile din regiunea antarctică au condus la descrierea speciei Palaeeudyptes klekowskii drept „cel mai mare pinguin descoperit până acum”. Cercetarea a fost realizată de către paleontologi ai muzeului La Plata din Argentina care susțin că pinguinul gigantic măsura 2 m și cântărea până la 115 kg. Pentru comparație, cea mai mare specie actuală este pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) care măsoară cca. 136 cm și cântărește până la 46 kg.
Specia Palaeeudyptes klekowskii nu este nouă, fiind descrisă pentru prima dată în 1990. Paleontologii muzeului argentinian au identificat însă noi fosile pe insula Seymour, situată în apropierea Peninsulei Antarctice, în 2012 și 2013. Studierea acestora a condus la reconsiderarea dimensiunilor estimate până acum, cercetătorii publicând concluziile în studiul „New giant penguin bones from Antarctica: Systematic and paleobiological significance”, apărut în revista Comptes Rendus Palevol.
Noile dimensiuni ale pinguinului Palaeeudyptes klekowskii se bazează pe descoperirea unui tarsometatars (os specific păsărilor, echivalentul unei fuziuni a oaselor tarsiene cu cele metatarsiene) cu o lungime record de 9,1 cm. Având în vedere mărimile relative întâlnite la alte schelete de pinguini, cercetătorii estimează că pinguinul ar fi măsurat 201 cm din vârful ciocului până la degetele picioarelor.
În poziție normală, pinguinul ar fi avut o înălțime de cca. 160 cm. La stabilirea greutății aproximative de 115 kg a contribuit și studierea osului humerus, descris de cercetători ca aparținând unui „pingiun uriaș”.
Palaeeudyptes klekowskii a trăit în urmă cu 37 – 40 milioane de ani, în jurul țărmurilor continentului Antarctida, alături de alte 10 – 14 specii de pinguini. Precedenta deținătoare a titlului de „cel mai mare pinguin” a fost specia Icadyptes salasi descoperită în 2007 în Peru. Acest pinguin a trăit în urmă cu cca. 36 milioane de ani și avea o înălțime estimată la 1,5 m. Pe măsură ce ghețarii antarctici se topesc, ar putea fi descoperite și alte fosile ale unor specii de pinguin gigant care au trăit odată pe Terra, iar insula Seymour s-a dovedit un depozit foarte bogat în acest sens.
Surse: Comptes Rendus Palevol, Museo de La Plata, New Scientist, The Guardian, Christopher Michel