Ugrunaaluk kuukpikensis – un hadrozaur polar

Ugrunaaluk
Ugrunaaluk kuukpikensis / ilustrație James Havens

Ugrunaaluk kuukpikensis este un nou hadrozaur descoperit în Alaska, iar paleontologii americani susțin că este cea mai bine cunoscută specie de dinozaur din regiunile polare, identificată până acum. Ugrunaaluk a fost descris pe baza a peste 6000 de fosile, dinozaurul erbivor trăind în urmă cu aproximativ 69 milioane de ani într-o zonă în destul de rece. Descoperirea sa i-a determinat pe cercetători să repună în discuție capacitatea dinozaurilor de a se adapta la viața în regiunile polare.

Fosilele au fost descoperite în formațiunea geologică Prince Creek, situată în nordul statului Alaska, de-a lungul râului Colville. Stratul fosil Liscomb, denumit în onoarea geologului Robert Liscomb care a descoperit primele oase de dinozaur în Alaska în 1961, are o vechime de cca. 69 milioane de ani. În acea perioadă, Alaska era cam la aceeași latitudine ca și în prezent. Chiar dacă clima era mai caldă, dinozaurii care trăiau în acestă regiune ar fi trebuit să supraviețuiască lunilor întunecate de iarnă și temperaturilor medii de cca. 6 grade Celsius.

Majoritatea celor peste 6000 de fosile descoperite aparțin unor pui de dinozaur dintr-o singură specie. Aceștia aveau o lungime de aproximativ 275 centimetri și o înălțime la nivelul șoldului de cca. 90 cm. Cercetătorii presupun că puii de dinozaur au fost surprinși de un fenomen natural, cum ar fi o alunecare de teren. Un exemplar adult din specia Ugrunaaluk kuukpikensis ar fi ajuns până la o lungime de peste 9 metri.

Ugrunaaluk kuukpikensis este pronunțat „oo-GREW-na-luck KOOK-pik-en-sis” și a fost inspirat de cuvinte din limba inuită, putând fi tradus drept „erbivorul antic”. Specia face parte din familia Hadrosauridae sau hadrozauri, porecliți și „dinozauri cu cioc de rață” datorită aspectului craniului. Dentiția arată adaptări clare pentru masticarea vegetației grosiere, un adult având sute de dinți. Chiar dacă și alți dinozauri au mai fost descoperiți în aceeași regiune, cercetătorii nu sunt încă siguri cu ce se puteau hrăni. Datele de până acum arată că zona era împădurită, un areal mai puțin potrivit pentru erbivorele de talie mare.

În același strat fosil au mai fost descoperite rămășițele altor dinozauri, păsări, mamifere și pești, paleontologii estimând că vor identifica cel puțin 13 specii noi. Studiul „A new Arctic hadrosaurid from the Prince Creek Formation (lower Maastrichtian) of northern Alaska” a fost publicat în jurnalul Acta Palaeontologica Polonica.

Surse: Florida State University, Acta Palaeontologica Polonica