Arapaima, peștii uriași din Amazon, pe cale de dispariție

Arapaima
Arapaima gigas / imagine Sergio Ricardo de Oliveira

Arapaima sunt printre cei mai mari pești de apă dulce din lume, iar o nouă cercetare susține că sunt amenințați cu dispariția. Genul Arapaima conține cinci specii de pești de dimensiuni mari ce trăiesc în bazinul fluviului Amazon. Cea mai cunoscută este Arapaima gigas, denumită în mod obișnuit pirarucu, unele exemplare putând ajunge până la peste 2m în lungime și o greutate de 200kg.

Peștii din genul Arapaima se remarcă prin abilitatea de a respira aer din atmosferă, o adaptare ce le permite să supraviețuiască în apele cu puțin oxigen de la marginea pădurii tropicale. Din păcate, această particularitate îi face foarte ușor de reperat și pescuit cu harponul, peștii fiind nevoiți să iasă la suprafață odată la fiecare 5 – 15 minute.

În urmă cu un secol, peștii din genul Arapaima erau printre cei mai întâlniți în capturile pescarilor, dar trei dintre cele cinci specii nu au mai fost văzute în ultimele decenii. În 2013, a fost descrisă o nouă specie, Arapaima leptosoma, dar singurul specimen a fost prins în 2001 la confluența râurilor Solimões și Purus din Brazilia.

Acum, o echipă internațională de cercetători a evaluat distribuția arapaima constatând că aceste specii de pești au dispărut din capturile mai multor comunități de pescari din bazinul Amazonului. Cercetătorii au intervievat 182 de pescari din 81 de comunități de pe o arie de 1040 km2 și au constatat că peștii arapaima au dispărut în 19% din cazuri, se apropie de extincție în 57% din comunitățile studiate și sunt pescuiți intensiv în 17%. Rezultatele au fost publicate în studiul „Understanding fishing-induced extinctions in the Amazon”, apărut în revista Aquatic Conservation: Freshwater and Marine Ecosystemsh.

Cercetătorii susțin că pescarii continuă să captureze aceste specii de pești chiar și în zonele în care s-a constatat o scădere drastică a numărului de exemplare. Doar în 5% din cazurile studiate, au fost identificate comunități de pescari care au reușit să impună reguli de protejare a speciilor prin restricționarea dimensiunii minime a capturii și uneltelor folosite. În aceste situații, populațiile de pești par să prospere, cercetătorii susținând că exemplul ar trebui adoptat și în alte comunități.

Surse: Virginia Tech, Copeia, Aquatic Conservation