Bigfoot, Yeti, Sasquatch, Almas – analiza ADN a „monștrilor” legendari

Sasquatch
Bigfoot în Virginia(SUA), iunie 2014 / imagine Randy O’neal

De-a lungul timpului, Bigfoot, Yeti sau alte creaturi umanoide bipede au fost semnalate în diverse zone ale globului, fără însă a exista dovezi clare privind existența lor. Cum majoritatea fotografiilor și filmărilor sunt neconcludente, un grup de cercetători s-a gândit să examineze mostre de păr presupuse a proveni de la misterioasele creaturi. Analiza ADN a relevat că majoritatea sunt de la câini, cai, urși sau alte viețuitoare native în zonele în care au fost descoperite, dar au fost și două specimene care par să indice o specie necunoscută de urs.

În întreaga lume există legende cu privire la creaturi misterioase, oameni-maimuță care trăiesc în adâncurile pădurilor sau în zonele montane inaccesibile. Asemenea „monștrii” sunt cunoscuți drept bigfoot sau sasquatch în America, yeti în Himalaya, almas în Caucaz sau orang pendek în Sumatra. În mare parte, popularizarea legendelui lui Yeti se datorează alpinistului Eric Shipton care, în 1951, s-a întors din expedia pe Everest cu o fotografie ce prezenta urme uriașe de pași în zăpadă. Apariții similare au început să fie semnalate pe întreg mapamondul, iar mass-media a amplificat fenomenul.

Yeti
Urmele lui Yeti în 1951 / imagine Eric Shipton

Într-o încercare de a lămuri identitatea acestor creaturi misterioase, Prof. Bryan Sykes (University of Oxford) și Michel Sartori, directorul Muzeului de Zoologie din Lausanne, au lansat în 2012 o inițiativă internațională cunoscută sub numele Oxford-Lausanne Collateral Hominid Project. Echipa și-a propus să colecteze orice probe biologice care ar putea fi supuse analizei ADN.

Prin intermediul paginii web create, cercetătorii au reușit să obțină 57 de mostre de păr presupuse a aparține unor astfel de vietăți. Dintre acestea, două au fost eliminate fiind resturi vegetale și fragmente de fibră de sticlă, iar 36 au fost selectate pentru a fi supuse analizei ADN. Cercetarea a relevat că majoritatea provin de la animale binecunoscute, cum ar fi ursul negru american (6 specimene), câini sau lupi (4 probe), vaci (4 mostre), cai (4 mostre), ursul brun (2), ratoni (2) și câte o mostră provenită de la căprioară, oaie, porcul spinos america, tapir, capra serow și om.

Totuși, două mostre par să provină de la o specie necunoscută de urs. Una dintre cele două probe provine de la un animal împușcat în urmă cu 40 de ani în Ladakh, India, vânătorul susținând că se comporta mult mai agresiv decât urșii bruni obișnuiți. Al doilea specimen a fost colectat în urmă cu aproximativ 10 ani în Bhutan, la aproximativ 900 – 1200 km de Ladakh, locul unde ar trăi „migyhur”, o versiune locală a lui Yeti.

Conform cercetătorilor, ADN-ul celor două specimene de păr de culoare maronie se potrivește perfect cu cel extras din maxilarul unui urs polar care a trăit în urmă cu aproximativ 40000 ani în Svalbard, dar nu se aseamănă cu cel al urșilor polari actuali. Alți cercetători, printre care Dr. Frank Hailer (Biodiversity and Climate Research Centre), susțin că probele nu sunt identice cu cele ale ursului polar din pleistocen, ci cu mostrele colectate de la un urs polar descoperit în urmă cu 10 ani între Siberia și Alaska.

Chiar dacă nu a fost confirmat niciun „monstru” misterios, prin analiza ADN a probelor presupuse a proveni de la bigfoot sau yeti s-ar putea descoperi o nouă specie de urs, iar cercetătorii ar putea afla mai multe date despre distribuția urșilor polari în afara cercurilor arctice.

Surse: Randy O’neal, The Guardian