Așa numitele „cercuri ale zânelor” din Africa i-au pus în dificultate pe oamenii de știință timp de mai multe decenii, dar acum se pare că suntem din ce în ce mai aproape de a obține o explicație plauzibilă. Cunoscute în lumea întreagă drept „fairy circles”, misterioasele cercuri în care vegetația refuză să crească au primit o serie de explicații de-a lungul timpului.
Întâlnite în special în câmpiile din Namibia, Angola și Africa de Sud, „cercurile zânelor” au fost explicate de populațiile locale printr-o „intervenție divină”, iar majoritatea cercetătorilor le-au pus pe seama termitelor care ar distruge rădăcinile plantelor.
În studiul „The Biological Underpinnings of Namib Desert Fairy Circles”, publicat în 2013, biologul german Norbert Juergens (Universitatea din Hamburg) susține că formațiunile circulare cu mărimi de până la 15m sunt opera termitelor din specia Psammotermes allocerus care se hrănesc cu rădăcinile plantelor perene. Dar teoria sa nu a fost acceptată de către toți cercetătorii și investigațiile au continuat.
Într-un nou studiu, publicat în mai 2014 în revista Ecography, o echipă de oameni de știință din Germania, Italia și Israel susține că a testat trei dintre cele mai importante ipoteze propuse pentru explicarea fenomenului. În afară de acțiunea termitelor, cercetătorii au luat în calcul posibilitatea ca „cercurile zânelor” să fie zone prin care se eliberează emisii de hidrocarburi din subteran sau un mod de „autoreglare” al vegetației care se află la marginea regiunilor deșertice.
Conform autorilor, care au studiat fenomenul în ultimii 15 ani, nu au fost descoperite exemple concrete care să ateste că termitele sunt responsabile pentru crearea zonelor fără vegetație, chiar dacă specia Psammotermes allocerus este des întâlnită în același habitat. De asemenea, emisiile subterane de gaze abiotice ar fi puțin probabil să urmeze un model spațial atât de exact.
În concluzie, studiul susține că „cercurile zânelor” din Africa iau naștere ca urmare a competiției diverselor specii de plante pentru resurse, printr-un mecanism de autoreglare a distribuției în funcție de disponibilul de apă în zonele semi-aride. Cercetătorii au utilizat o simulare computerizată a modului în care vegetația „se luptă” pentru apă în subteran, iar rezultatele au fost considerate „foarte similare” cu modelele circulare din câmpiile africane.
Chiar dacă nu avem încă o explicație definitivă, precum în cazul „cercurilor zânelor” din Marea Baltică, putem considera că s-a făcut un pas înainte prin eliminarea termitelor dintre posibilele cauze.
Surse: , Ecography, Science Magazine, Helmholtz Centre for Environmental Research