Multe șopârle renunță la coadă pentru a păcăli prădătorii, dar Geckolepis megalepis își salvează pielea renunțând la o parte din ea. Astfel, la cea mai mică atingere, acest gecko își poate desprinde solzii ce îi acoperă corpul pentru a scăpa din ghearele sau colții unui animal de pradă. Modalitatea de autoapărare este comună speciilor din genul Geckolepis, dar noua specie se distinge prin mărimea solzilor și ușurința cu care aceștia se desprind.
Specimenele care au condus la descrierea noii specii Geckolepis megalepis au fost identificate într-o zonă carstică a Parcului Național Ankarana din nordul Insulei Madagascar. Genul Geckolepis cuprinde acum cinci specii de gecko, șopârle regăsite doar în Madagascar și Insulele Comore. Datorită solzilor ce le acoperă corpul, speciile din acest gen sunt numite și „gecko cu solzi de pește”.
Geckolepis megalepis se remarcă prin cei mai mari solzi întâlniți până acum la un gecko. Totodată, solzii sunt atașați foarte puțin de piele, ceea ce le permite să se desprindă cu ușurință. Solzii pierduți se regenerează în câteva săptămâni. Strategia defensivă nu pune doar animalele de pradă în dificultate, ci și pe cercetători. Pentru a studia astfel de specii de gecko, zoologii încearcă să îi captureze fără să îi atingă, ademenindu-i în pungi de plastic.
Pentru a diferenția Geckolepis megalepis de alte specii, cercetătorii au recurs inclusiv la micro tomografia computerizată, datele obținute permițând recrearea digitală a scheletului și observarea mai ușoară a caracteristicilor particulare. În privința Geckolepis maculata, una dintre primele specii descrise în 1880, nici acum cercetătorii nu sunt siguri de poziția în cadrul genului. Studii ulterioare ar putea să conducă la descoperirea unor noi specii de „gecko cu solzi de pește” în Madagascar. Descrierea Geckolepis megalepis a fost publicată în jurnalul cu acces gratuit PeerJ sub titlul „Off the scale: a new species of fish-scale gecko (Squamata: Gekkonidae: Geckolepis) with exceptionally large scales”.
Sursă: PeerJ