Paleontologii au descoperit în Peru un ecosistem unic de acum 13 milioane de ani, nu mai puțin de șapte specii distincte de crocodilieni preistorici împărțind același habitat. Dintre speciile identificate, trei sunt noi pentru știință, iar Gnatusuchus pebasensis a fost descris drept „cel mai ciudat”. Descoperirea lor oferă indicii importante despre începuturile ecosistemului Amazonian și ajută la explicarea răspândirii speciilor moderne.
În prezent, pădurea Amazoniană este considerată zona cu cea mai bogată biodiversitate de pe Pământ, dar originea sa este puțin înțeleasă. John Flynn, co-autor al cercetării și curator la Muzeul American de Istorie Naturală, susține că studierea trecutului Amazonului este dificilă deoarece accesul la rocile care ar putea păstra fosile este limitat de vasta pădure tropicală.
Înainte de formarea fluviului Amazon, în urmă cu aproximativ 10,5 milioane de ani, în zonă se găsea un sistem imens de mlaștini, lacuri și râuri care se vărsau spre nord, în Marea Caraibilor. Identificarea speciilor care au trăit în acea perioadă este considerată esențială pentru înțelegerea evoluției biodiversității de astăzi a selvei Amazoniene.
Începând din 2002, o echipă internațională de cercetători a explorat formațiunea geologică Pebas, situată în nord-estul Perului, ce a prezervat fosilele viețuitoarelor de la mijlocul Miocenului. În urmă cu aproximativ 13 milioane de ani, zona mlăștinoasă găzduia șapte crocodilieni: Gnatusuchus pebasensis, Kuttanacaiman iquitosensis, Caiman wannlangstoni, Purussaurus neivensis, Mourasuchus atopus, Pebas Paleosuchus și Pebas gavialoid.
Din descoperirile de până acum, acesta este cel mai mare număr de specii de crocodilieni care au împărțit un habitat în aceeași perioadă de timp. În prezent, șase specii de caiman se mai găsesc în întreg bazinul Amazonului, dar numai trei coexistă în aceeași arie și rareori în același habitat.
Primele trei specii sunt noi pentru știință, iar Gnatusuchus pebasensis s-a remarcat prin aspectul și caracteristicile mai puțin obișnuite. Studiind fosilele, paleontologii au ajuns la concluzia că Gnatusuchus pebasensis era un caiman adaptat pentru a se hrăni cu scoici și alte moluște. Animalul își folosea botul scurt ca pe o lopată, săpând în nămol pentru a descoperi scoici pe care le spărgea cu ajutorul dinților globulari.
Cercetătorii consideră descoperirea celor șapte specii în același habitat drept un moment special în timp, o perioadă în care biodiversitatea preistorică ajunse la apogeu, chiar înainte de începutul ecosistemului modern al bazinului Amazonului. Datele sugerează că, odată cu declinul moluștelor, speciile precum Gnatusuchus pebasensis au dispărut, lăsând loc caimanilor moderni cu o dietă diversificată. Studiul „A Miocene hyperdiverse crocodylian community reveals peculiar trophic dynamics in proto-Amazonian mega-wetlands” a fost publicat în revista Proceedings of the Royal Society B.
Surse: AMNH, Proceedings of the Royal Society B