Un nou gen de pterozaur a fost descoperit în China, iar cercetătorii s-au gândit să denumească specia tip pornind de la o creatură imaginată în filmul Avatar. Ikrandraco avatar ar putea fi tradus drept „dragonul Ikran din Avatar”, dar pterozaurul nu scuipa flăcări. În schimb, anumite caracteristici ale craniului sugerează o nouă strategie de hrănire, asemănătoare unui pelican actual.
Descrierea Ikrandraco avatar se bazează pe două specimene incomplete descoperite în formațiunea geologică Jiufotang din nord-estul Chinei, considerată de paleontologi un adevărat tezaur de fosile din Cretacic. Pterozaurul a trăit în urmă cu aproximativ 120 milioane de ani într-o regiune cu climă caldă și vegetație luxuriantă, alături de dinozauri cu pene și o mulțime de alte viețuitoare neobișnuite.
Conform paleontologilor Xiaolin Wang (Academia Chineză de Științe) și Alexander Kellner (Universitatea Federală din Rio de Janeiro), autorii descoperirii, Ikrandraco avatar avea o lungime de cca. 75 cm, o deschidere a aripilor de 150 cm și un craniu lung de 28cm. Ca și alți pterozaurieni, Ikrandraco avea dinți mici și ascuțiți, dar nu pare să fi avut creastă, ci o gușă de 13 cm lungime, mult mai mare decât la orice alt pterozaur descoperit până acum.
Similară cu gușa unui pelican, această caracteristică sugerează o modalitate de hrănire prin prinderea prăzii acvatice din zbor. Ikrandraco avatar ar fi zburat la suprafața apei pentru a repera peștii sau alte viețuitoare din apă, își scufunda ciocul și îl deschidea când ajungea lângă pradă. Ulterior, își continua zborul cu prada capturată în gușă.
Alți cercetători nu agreează ideea acestei modalități de hrănire, studii anterioare susținând că era foarte greu sau chiar imposibil pentru pterozauri să își folosească ciocul ca pe o plasă de prins pește. În cel mai bun caz, Ikrandraco avatar ar fi putut să prindă în acest fel viețuitoare foarte mici, precum broaștele.
Descrierea speciei Ikrandraco avatar a fost publicată în revista Scientific Reports sub titlul „An Early Cretaceous pterosaur with an unusual mandibular crest from China and a potential novel feeding strategy”.
Surse: Scientific Reports, Reuters, PloS Biol, National Geographic