Folosind telescopul spațial Kepler, astronomii au descoperit exoplaneta Kepler-186f, prima planetă de dimensiunea Pământului aflată în zona locuibilă circumstelară a altui sistem planetar. Deși are multe asemănări cu Terra, Kepler-186f nu este chiar „sora geamănă” pe care o așteptam, cercetătorii descriind-o drept „o verișoară”.
Sistemul planetar Kepler-186 se află la aproximativ 500 de ani lumină de Pământ, în constelația Cygnus (Lebăda), este format dintr-o stea pitică roșie, având jumătate din dimensiune și masa Soarelui, și cinci planete. Kepler-186b, Kepler-186c, Kepler-186d și Kepler-186e sunt prea apropiate de stea și, prin urmare, prea fierbinți pentru a susține viața.
Kepler-186f se află la marginea zonei locuibile circumstelare, zona dintr-un sistem planetar care permite existența apei în stare lichidă (evidențiată cu verde în imaginea următoare), orbitând steaua în 130 de zile. Din cauza mărimii stelei și distanței planetei față de ea, Kepler-186f capătă doar aproximativ o treime din energia pe care Pământul o primește de la Soare.
Kepler-186f este cu puțin mai mare în diametru decât Terra, dar cercetătorii nu i-au determinat compoziția și masa. Cercetările anterioare și modelele astronomice sugerează că planeta este cel mai probabil terestră (telurică), formată din roci și metale. Deși au mai fost descoperite exoplanete în zona locuibilă, acestea erau cu cel puțin 40% mai mari decât Pământul și s-a considerat că nu pot susține viața.
Chiar dacă Kepler-186f se află în zona locuibilă și are dimensiunea potrivită, cercetătorii nu pot fi siguri că poate susține viața până nu vor avea date privind atmosfera planetei. Pe Terra, atmosfera este cea care reglează temperatura la suprafață, iar compoziția atmosferei de pe Kepler-186f ar putea face planeta prea fierbinte sau prea rece pentru a susține viața. Până la clarificarea compoziției solului și atmosferei, cercetătorii nu consideră încă Kepler-186f drept „sora geamănă” a Terrei.
Totuși, descoperirea este importantă deoarece arată că exoplanete locuibile pot fi descoperite în sisteme cu o stea pitică roșie, o clasă de stele care reprezintă aproximativ 70% din stelele Căii Lactee. Elisa Quintana, coordonatoarea cercetării, consideră că primele semne de viață în galaxie, în afara Pământului, ar putea veni de pe planete care orbitează stele pitice M.
Următorul pas în căutarea vieții, în afara Sistemului Solar, este identificarea „sorei gemene” a Pământului, o planetă de dimensiune similară, care orbitează în zona locuibilă a unei stele ca Soarele și pentru care poate fi determinată compoziția chimică.
Sursă: NASA