Analiza ADN a relevat că Oase 1, mandibula descoperită în Peștera cu Oase în 2002, a aparținut unui bărbat din specia Homo sapiens, care avea însă printre strămoși Homo neanderthalensis. Descoperirea a fost prezentată în cadrul întrunirii Biology of Genomes și sugerează că omul modern și neanderthalienii s-au încrucișat o perioadă mult mai îndelungată decât se estimase până acum.
Începând din anul 2002, mai multe rămășite umane au fost descoperite în Peștera cu Oase din Caraş-Severin. Botezate Oase 1 (o mandibulă cu cinci molari) și Oase 2 (un craniu aproape complet), fosilele au o vechime cuprinsă între 42000 și 37000 ani și sunt considerate printre cele mai vechi rămășite umane din Europa.
Datarea prin metoda radiocarbonului (C14) a fost realizată pentru Oase 1 încă din 2003, dar abia acum un colectiv coordonat de către cercetătoarea Qiaomei Fu (Harvard Medical School) a reușit să obțină și analizeze ADN-ul. Deși rezultatele nu au fost publicate încă într-un studiu, în cadrul întrunirii Biology of Genomes, desfășurată în Cold Spring Harbor, New York, au fost prezentate primele concluzii.
Conform geneticienilor, genomul Oase 1 provine într-un procent cuprins între 5 – 11% de la „Omul de Neanderthal”. De asemenea, s-a stabilit că Oase 1 era bărbat, iar moștenirea neanderthaliană era mai recentă decât la orice alt Homo sapiens analizat până acum. Pe baza modificărilor ADN-ului de la o generație la alta, se estimează că Oase 1 a avut un strămoș neanderthalian în urmă cu 4 – 6 generații. Altfel spus, stră-stră-bunicul lui Oase 1 ar fi putut să fie un om de Neanderthal.
Datele de până acum sugerau că Homo neanderthalensis domina Europa în urmă cu 50000 ani, a început să conviețuiască cu Homo sapiens acum cca. 45000 ani și a dispărut complet în urmă cu aproximativ 41030 – 39260 ani. Cel mai vechi genom Homo Sapiens reconstituit până acum aparține „Omului din Ust-Ishim” și arată că împerecherea cu Omul de Neanderthal s-a produs în urmă cu aproximativ 50000 – 60000 ani, o concluzie susținută și de Manot 1 – omul care a trăit alături de neanderthalieni.
Dacă interpretarea rezultatelor analizei genomului Oase 1 este corectă, cele două specii s-au împerecheat mai mult timp decât se credea până acum, până aproape de dispariția definitivă a Omului de Neanderthal. Pentru craniul Oase 2 nu s-a realizat analiza ADN, dar trăsăturile anatomice indică tot o încrucișare între neanderthalieni și oamenii moderni.
Actualizare 22.06.2015: Studiul care prezintă rezultatele analizei AND a fost publicat în revista Nature sub titlul „An early modern human from Romania with a recent Neanderthal ancestor”. Alături de celelalte concluzii deja prezentate,cercetătorii susțin că Oase 1 a făcut parte dintr-un grup mixt care nu a contribuit la populațiile europene ulterioare. Cu alte cuvinte, Oase 1 și semenii săi au dispărut în istorie lăsând în urmă doar câteva … oase.
Surse: Nature News, PNAS, Nature, Harvard Medical School