Oceanus Procellarum – Omul din Lună are origini vulcanice

omul din Luna
Marginile Oceanus Procellarum evidențiate cu roșu și albastru / imagini NASA/MIT

Oceanus Procellarum, un vast bazin denumit de obicei „Omul din Lună”, este rezultatul activității vulcanice și nu impactului cu un asteroid. Folosind datele colectate de misiunea NASA GRAIL, cercetătorii MIT susțin că au rezolvat un mister ce datează de la începuturile observării Lunii și au deschis un nou capitol în înțelegerea evoluției satelitului natural al Terrei.

Oceanus Procellarum (Oceanul furtunilor) este regiunea închisă la culoare ce poate fi observată în partea de vest a feței vizibile a Lunii. Având o formă aproape circulară și un diametru de cca. 2600 km, a fost considerată rezultatul impactului cu un asteroid de mari dimensiuni în perioada de formare a Lunii. Coliziuni ulterioare cu asteroizi mai mici au marcat zona dând naștere la noi cratere.

Cele două sonde spațiale ale misiunii GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory), denumite Ebb și Flow, au orbitat în jurul polilor Lunii la o altitudine de 55 km în perioada septembrie 2011 – decembrie 2012. Misiunea principală a fost de a alcătui cea mai detaliată hartă gravitațională a unui corp ceresc pentru a ajuta la înțelegerea modului în care s-au format planetele similare Pământului.

Studiind aceste date, cercetătorii coordonați de Maria Zuber (MIT) au realizat o hartă la rezoluție înaltă a regiunii Procellarum și au descoperit că nu este eliptică, ci poligonală. Având margini în unghiuri de cca. 120 grade, regiunea nu putea fi rezultatul impactului cu un asteroid, care ar fi creat o formă circulară. În schimb, oamenii de știință consideră că forma reliefului a fost produsă de fisuri uriașe în scoarța Lunii care se răcea în jurul magmei care ieșea la suprafață.

Maria Zuber susține că aceste fisuri au format o rețea în scoarța Lunii prin care magma putea circula și se ridica la suprafață. În timp, magma a umplut bazinele mai mici și a dat naștere la petele închise la culoare de pe fața vizibilă, denumite de obicei „Omul din Lună”. Ipoteza a fost testată cu ajutorul unei simulări a câmpului gravitațional în cazul în care regiunea ar fi conținut intruziuni vulcanice, iar rezultatele au corespuns cu datele înregistrate de sondele GRAIL.

Pentru moment, rămâne un mister câtă magmă a ieșit la suprafață și nu este încă exclus complet impactul cu un asteroid de mari dimensiuni care să fie declanșat activitatea vulcanică. Totuși, toate dovezile privind un asemenea impact au fost șterse complet și nu sunt vizibile acum pe Lună. Studiul „Structure and evolution of the lunar Procellarum region as revealed by GRAIL gravity data”a fost publicat în revista Nature.

Surse: NASA, MIT, Nature