O mandibulă cu o vechime de 2,8 milioane de ani descoperită în Ledi-Geraru ar putea marca începuturile omenirii, dar descendența Homo sapiens pare să devină și mai complicată. Cercetătorii susțin că mandibula din Ledi-Geraru este a unui specimen din genul Homo, dar nu sunt încă siguri din ce specie. Împreună cu reevaluarea fosilelor poreclite „Copilul lui Johnny”, noua descoperire sugerează o mai mare diversitate a oamenilor primitivi decât cunoșteam până acum.

Fragmentul de mandibulă a fost descoperit în Ledi-Geraru, în partea de nord a Văii Marelui Rift din Etiopia, în data de 29 ianuarie 2013. Datarea argon-argon (argon40–argon39) a relevat că fosila, cunoscută sub codul LD 350-1, are o vechime cuprinsă între 2,8 și 2,75 milioane de ani, cu aproximativ 400000 ani mai veche decât alți hominini descoperiți până acum.

Dinții Omului din Ledi-Geraru sunt mici, ca și cei ai altor specii din genul Homo, iar forma mandibulei îl apropie mai mult de Homo decât de Australopithecus. Totuși, înclinarea bărbiei sugerează o legătură cu un strămoș mai primitiv, asemănător australopitecului Lucy, iar cercetătorii nu se pronunță încă asupra speciei din care face parte și încearcă să găsească mai multe rămășițe fosile.

În general, se consideră că perioada cuprinsă între 3 și 2,5 milioane de ani în urmă este reprezentativă pentru descendența genului Homo, implicit a omului modern Homo sapiens, dar fosilele recuperate până acum au fost puține și într-o stare de conservare proastă. În acest context, Omul din Ledi-Geraru ajută la completarea cunoștințelor despre despre perioada de tranziție de la Australopithecus la primii reprezentanți ai genului Homo.

Într-un alt studiu, oamenii de știință au reanalizat specimenul OH 7, un craniu parțial și o mână cunoscute drept „Copilul lui Johnny”, și au ajuns la concluzia că este mult mai primitiv decât se estimase inițial. OH 7 era considerat specimenul tip pentru Homo habilis, „omul îndemânatic”, și a fost descoperit în 1960 de Johnny, fiul antropologilor Louis și Mary Leakey, în situl Olduvai Gorge din Tanzania.

Utilizând tehnici moderne, inclusiv un tomograf, cercetătorii au reconstituit digital craniul OH 7 și au constatat că era mai lung și mai îngust, mandibula fiind mai apropiată de cea a unui australopitec decât de a unui om. Însă, cutia craniană pare să fi fost mai mare decât se estimase, apropiată de cea întâlnită la Homo erectus. Comparându-l cu alte fragmente de maxilar datate cu o vechime de 2,3 milioane de ani și atribuite H. habilis, cercetătorii concluzionează că OH 7 nu poate face parte din aceeași specie.

Cele două studii aduc noi date despre oamenii primitivi și sugerează că speciile timpurii ale genului Homo erau foarte variate. Cercetătorii consideră că diferențierea de Australopithecus a avut loc încă de la începutul descendenței umane, dar ce s-a petrecut exact în acea perioadă rămâne un mister. Studiul „Early Homo at 2.8 Ma from Ledi-Geraru, Afar, Ethiopia” a fost publicat în revista Science, iar „Reconstructed Homo habilis type OH 7 suggests deep-rooted species diversity in early Homo” a apărut în revista Nature.

Surse: Nature, Science, Arizona State University, Penn State, Nature News