Parcul Național Glaciar (Glacier National Park) din Statele Unite ale Americii își va pierde ghețarii până în 2030, dacă încălzirea globală continuă în același ritm. Din cei aproximativ 150 de ghețari existenți în zonă în 1850, în prezent au mai rămas doar 25, iar cercetătorii susțin că vor dispărea complet în aproximativ 15 ani.

Parcul Național Glaciar este situat în Montana, la granița de nord a SUA, și a fost înființat în 1910. Împreună cu Parcul Național al Lacurilor Waterton din Canada, formează Parcul Glaciar Waterton pentru Pace Internațională, inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 1995. Glacier National Park își datorează numele reliefului modelat de ghețarii Epocii de Gheață, în timpul cercetărilor de la sfârșitul anilor 1800 păstrându-se încă aproximativ 150 de suprafețe cu gheață permanentă.

În timp, din cauza modificărilor pe termen lung a climei regionale și încălzirii globale, suprafața ghețarilor s-a restrâns semnificativ, în prezent păstrându-se doar 25 de ghețari. Începând din 1997, cercetătorii au observat o retragere accelerată a ghețarilor, ce ar putea fi explicată prin seria de ani cu temperaturi medii ridicate, 2000, 2005 și 2010 fiind cei mai călduroși din datele de până acum.

Retragerea ghețarilor este evidențiată și cu ajutorul fotografiilor realizate de-a lungul timpului.
Ghețarul Grinnell în 1910 și 2012

Ghețarul Boulder în 1913 și 2012

Ghețarul Sperry în anii ’30 și 2009

Retragerea ghețarilor afectează și ecosistemul înconjurător, prin reducerea resurselor de apă putând conduce la dispariția unor specii. În mod normal, ghețarii erau adevărate rezervoare de apă potabilă pe care o eliberau treptat în lunile secetoase, fără a se topi complet. Acum, numărul de zile dintr-un an cu temperaturi de peste 32 grade Celsius s-a triplat față de începutul secolului, iar lipsa apei din lunile de vară conduce la uscarea vegetației și afectarea faunei. Continuând în același ritm, Parcul Național Glaciar ar putea să devină de nerecunoscut până în 2030, afectând întregul ecosistem al regiunii.

Surse: The New York Times, USGS, UNESCO, NPS, NASA