Fenomenul denumit pietrele călătoare din Valea Morții a fost explicat într-un nou studiu, cercetătorii reușind să înregistreze video deplasarea rocilor și să le urmărească prin GPS. Încă din anii ’40, pietrele care se mișcau singure lăsând în urmă dâre vizibile pe suprafața platoului Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morții (California), au fost considerate un adevărat mister al naturii. O mulțime de teorii au încercat să explice fenomenul, dar nu s-a putut obține o dovadă concludentă care să confirme vreuna din ipoteze.
Începând din 2007, cercetătorul Ralph Lorenz (NASA & Johns Hopkins University’s Applied Physics Lab) și profesorul Brian Jackson (Boise State University) au obținut permisiunea de la Administrația Parcurilor Naționale din SUA pentru a instala camere foto care să realizeze fotografii la anumite intervale de timp și stații meteo pentru determinarea condițiilor de climă.
Imaginile colectate timp de 6 ani au arătat că furtunile de iarnă acopereau uneori platoul cu zăpadă care se topea și forma lacuri, acestea re-înghețând în mod frecvent. Aceste observații au sugerat că mișcarea pietrelor ar putea fi favorizată de gheață, dar cercetătorii nu au reușit să surprindă fenomenul în acțiune. Așteptându-se la un interval de 5 -10 ani în care pietrele s-ar putea mișca, în iarna anului 2011 oamenii de știință au dotat 15 roci (aduse dintr-o altă locație) cu unități GPS activate la mișcare.
În decembrie 2013, în timpul unei vizite pentru monitorizarea instrumentelor, Richard Norris și Jim Norris (co-autori ai studiului) au observat formarea unui iaz cu o adâncime de 7 cm și mai multe roci prinse într-un strat subțire de gheață. La miezul zilei, odată cu creșterea temperaturii, gheața a început să se topească și rocile au început să se miște sub acțiunea unui vânt ușor, cu o viteză de 3-5 m/s., pe o suprafață de gheață cu o grosime mai mică de 5mm.
Deplasarea „pietrelor călătoare” a avut loc cu o viteză de 2 – 6m pe minut, aproape imperceptibilă de la distanță în lipsa unor puncte fixe de reper. Cercetătorii au observat mai multe „pietre călătoare” care s-au deplasat pe durate de câteva secunde până la 16 minute. Într-una din situații, au fost observate roci aflate la cca. 300m distanță deplasându-se simultan pe o distanță de peste 60m. Unele dintre „pietrele călătoare” s-au deplasat și și-au schimbat direcția de mai multe ori înainte de a se fixa într-un loc.
Departe de a mai fi un mister, fenomenul „pietrelor călătoare” din Valea Morții arată cum o combinație rară de condiții poate conduce la rezultate neașteptate. Studiul „Sliding Rocks on Racetrack Playa, Death Valley National Park: First Observation of Rocks in Motion” a fost publicat în revista PLoS ONE din 27 august 2014.
Surse: PLoS ONE, UC San Diego, Boise State University