Cercetătorii Zoological Society of London și Yale University au evaluat 9993 specii de păsări din punct de vedere al rarității, unicității caracteristicilor și riscului de extincție, alcătuind o listă cu cele mai rare 100 de păsări din întreaga lume.
Cunoscută sub numele 100 EDGE (Evolutionarily Distinct and Globally Endangered), lista își propune să aducă în atenție speciile deosebite și aflate pe cale de dispariție, ca un prim pas pentru protejarea și asigurarea supraviețuirii lor în viitor. În continuare, primele 10 poziții din listă, un top 10 păsări rare și pe cale de dispariție.
Nou: Pasări pe cale de dispariție din România (imagini)
1. Thaumatibis gigantea
Pe primul loc al topului se află ibisul gigant, pasărea națională a Cambodgiei și cel mai mare ibis din lume. Pasărea cântărește cca. 4,2 kg, are o înălțime de până la 1m și se estimează că doar aproximativ 230 de exemplare mai trăiesc în mediul natural.
2. Aegotheles savesi
Ultimul exemplar din specia New Caledonian Owlet-nightjar a fost văzut în 1998, iar specialiștii consideră că este puțin probabil să mai existe mai mult de 50 de păsări în Noua Caledonie. Specia a fost descrisă cu ajutorul a două exemplare aflate în muzee din Italia și Marea Britanie, deosebindu-se de alte specii Aegotheles prin dimensiunile mai mari.
3. Gymnogyps californianus
Condorul californian a fost o parte importantă a mitologiei populațiilor amerindiene, dar nu se poate estima cât de răspândită era specia. În 1981 doar 21 de specimene au mai fost identificate, abia în 2003 fiind reușită prima reproducere în captivitate. În prezent, mai sunt aproximativ 231 exemplare în mediul natural și se fac eforturi pentru revigorarea speciei.
4. Strigops habroptila
Kakapo sau „papagalul bufniță” este cel mai greu papagal și trăiește în Noua Zeelandă. Spre deosebire de alte specii de papagali, recunoscuți pentru sociabilitate, Kakapo este solitar și nu zboară. Vânătoarea și introducerea unor carnivore în habitatul natural au condus la reducerea drastică a numărului de exemplare. În prezent, cercetătorii consideră că mai există cca. 125 de specimene.
5. Rhynochetos jubatus
Kagu este o pasăre care zboară rar, iar coloritul gri-alb i-a adus porecla de „fantoma pădurii”. Rhynochetos jubatus trăiește doar pe insula Grand Terre din Noua Caledonie, fiind adoptată drept emblemă națională. Din păcate, introducerea câinilor și pisicilor pe insulă a condus la declinul rapid al speciei începând din 1900. În prezent, se crede că ar mai exista între 350 și 1500 de exemplare în mediul natural.
6. Houbaropsis bengalensis
Bengal Florican este o specie rară de dropie întâlnită în India, Nepal și Cambodgia. Din cauza transformării habitatului natural în teren agricol, se estimează că mai sunt doar cca. 1000 de exemplare.
7. Heteroglaux blewitti
Bufnița de pădure (Forest Owlet) trăiește în zonele împădurite din centrul Indiei, pentru o perioadă fiind considerată o specie dispărută. Noi exemplare au fost descoperite în 1997, la 113 ani după ultima observare confirmată. Spre deosebire de alte bufnițe, Heteroglaux blewitti este o specie diurnă, vânând șopârle, păsări și rozătoare în timpul zilei. Se estimează că ar mai exista între 70 și 400 de exemplare în mediul natural.
8. Pithecophaga jefferyi
Vulturul de Filipine este printre cele mai mari și puternice păsări de pradă, fiind cunoscut și ca „vulturul care mănâncă maimuțe”. În ultimii 40 de ani, numărul de exemplare a scăzut considerabil până la limita dispariției. Desemnarea drept „pasăre națională” în Filipine și eforturile pentru conservarea speciei au condus la creșterea numărului de exemplare, estimate între 250 și 750.
9. Fregata andrewsi
Fregata din Insula Crăciunului face parte dintr-o familie de păsări (Fregatidae) cu doar cinci specii, având cel mai mare raport între dimensiunea aripilor și greutatea corporală. Această caracteristică îi permite să stea în aer timp de până la o săptămână pentru a captura pești de la suprafața apei. Habitatul natural al speciei a fost afectat de minerit, estimându-se o populație între 2400 și 4800 exemplare mature.
10. Carpococcyx viridis
Cucul terestru din Sumatra a fost considerat dispărut din 1916, dar a fost redescoperit în 1997. În prezent, se estimează că ar mai trăi în pădurile din Indonezia între 70 și 400 de exemplare.
Carpococcyx viridis / imagine ARKive
Lista completă de 100 de specii, din care doar trei sunt din Europa, poate fi consultată pe site-ul EDGE.
Surse: Jerry Kirkhart, Lip Kee, Tarique Sani, EDGE Blog, BBC, The Guardian
updated, actualizat, updated