Tortotubus este o ciupercă microscopică considerată a fi cea mai veche fosilă terestră descoperită până acum. Deși în urmă cu aproximativ 440 milioane de ani existau mai multe organisme marine și probabil bacterii terestre, Tortotubus este cel mai timpuriu exemplu fosilizat al unui organism care a trăit pe uscat. Cercetătorii consideră că astfel de ciuperci ar fi dat startul formării solului, fapt ce a permis diversificarea vieții pe uscat.
Din datele de până acum, se consideră că viața ar fi migrat din mări și oceane către ecosisteme terestre la începutul Paleozoicului, între 500 și 450 milioane de ani în urmă. Este posibil ca bacteriile și algele să fi fost primele care să facă acest pas, dar acestea se păstrează foarte rar în formă fosilă. Din descoperirile de până acum, fosilele Tortotubus sunt cele mai vechi ciuperci și cele mai vechi organisme care au trăit pe uscat.
Micro fosilele, mai mici decât grosimea unui fir de păr uman, au fost descoperite prima dată în anii ‘80 în Suedia și Scoția, dar au fost considerate părți din mai multe organisme. Acum, Dr. Martin R. Smith (Universitățile Cambridge și Durham) le-a reanalizat și a demonstrat că fosilele sunt diverse stadii de dezvoltare ale aceluiași organism. Reconstituind modul în care organismul evolua, paleontologul susține că fosilele reprezintă miceliul, sistemul de filamente pe care ciupercile îl utilizează pentru a extrage substanțele nutritive din mediu.
În studiul „Cord-forming Palaeozoic fungi in terrestrial assemblages”, Dr. Smith susține că Tortotubus se aseamănă cu ciupercile moderne, având un filament principal cu ramificații principale și secundare. Aceste structuri ar fi putut ajuta la formarea solului, captând azotul din aer și depozitându-l pe suprafețele uscate. În timp, acumularea și fixarea resturilor acestor ciuperci timpurii ar fi permis și altor organisme să prospere în mediul terestru.
Clipul următor prezintă Hallucigenia sparsa, un vierme marin care a trăit în urmă cu aproximativ 508 milioane de ani.
Surse: University of Cambridge, Botanical Journal of the Linnean Society