Limbile indo-europene ar fi apărut în urmă cu cca. 6500 – 5500 ani în stepa Ponto-Caspică, un spațiu ce se întinde din Moldova și Ucraina până în Rusia și vestul Kazahstanului. Concluzia aparține lingviștilor Universității Berkeley, fiind susținută și de una dintre cele mai cuprinzătoare analize ale AND-ului europenilor antici. În urmă cu 4500 ani, migrația masivă a populațiilor din stepa Ponto-Caspică ar fi dus la răspândirea limbii proto-indo-europeană în Europa vestică și ar fi inițiat formarea limbilor indo-europene moderne.

În comunitatea științifică există un consens cu privire la originea comună a limbilor indo-europene, de la română, la engleză, greacă sau hindi, și descendența dintr-un strămoș antic denumit limba proto-indo-europeană (PIE). Cu toate acestea, originea geografică a acestei limbi este un subiect de dezbatere constantă. Una dintre ipoteze susține că proto-indo-europeana ar fi apărut în Anatolia, în zona Turciei de astăzi, într-un interval cuprins între 7500 și 6000 î.Hr. A doua variantă, denumită „ipoteza stepei” sau „ipoteza kurgan”, susține că limbile indo-europene au început să se diversifice într-o perioadă cuprinsă între 4500 și 3500 î.Hr. în stepa Ponto-Caspică.

Analizând peste 150 de limbi, cercetătorii Universității Berkeley susțin că a doua ipoteză este validă, limba proto-indo-europeană apărând în urmă cu 6500 – 5500 ani în regiunea de stepă ce se întinde la est de Moldova. Autorii au examinat peste 200 de seturi de cuvinte din limbi indo-europene moderne și dispărute pentru a determina cum s-au modificat în timp. Rata de schimbare sugerează că diversificarea ar fi început în urmă cu aproximativ 6500 ani.

Într-un alt studiu, o echipă coordonată de geneticienii Wolfgang Haak (Universitatea Adelaide, Australia), Iosif Lazaridis și David Reich (Harvard Medical School, Boston) a analizat ADN-ul a 69 europeni care au trăit în urmă cu 8000 – 3000 ani. Rezultatele indică apariția în Germania, Ungaria și Spania a unor populații de agricultori primitivi în urmă cu 8000 – 7000 ani, diferiți de vânători-culegătorii deja prezenți în Europa.

În același timp, studiul a concluzionat că ADN-ul recuperat de la locuitori din stepa Ponto-Caspică de acum 5000 de ani, cunoscuți drept cultura Yamnaya, se aseamănă cu cel de la indivizi care au trăit în urmă cu 4500 ani în regiunea Germaniei, cultura ceramicii cordate. Cercetătorii consideră că o migrație masivă a avut loc în urmă cu aproximativ 4500 ani, locuitorii stepei deplasându-se către centrul Europei și contribuind la formarea unor limbi indo-europene. Concluziile sunt în acord cercetarea care sugerează că europenii moderni descind din trei populații străvechi.

Studiul „Ancestry-constrained phylogenetic analysis supports the Indo-European steppe hypothesis” apare în numărul din martie al jurnalului științific Language, iar „Massive migration from the steppe is a source for Indo-European languages in Europe” este accesibil în versiunea preliminară prin bioRxiv.
Actualizare: În data de 02.03.2015, studiul „Massive migration from the steppe was a source for Indo-European languages in Europe” a fost publicat în revista Nature.
Surse: Linguistic Society of America, Language (PDF), bioRxiv, Nature, Science, Dbachmann/Wikimedia Commons, Nature