Caiuajara dobruskii este o nouă specie de reptilă zburătoare descoperită la Cruzeiro do Oeste, în sudul Braziliei. Deși acum este o zonă cu climă tropicală și subtropicală, în Cretacic era un deșert unde pterozaurii din specia Caiuajara dobruskii trăiau în colonii de-al lungul oazelor. Caiuajara dobruskii este cel mai sudic membru al familiei Tapejaridae și se remarcă prin trăsături distinctive ale craniului.

Ordinul Pterosauria („șopârlă cu aripi”) include reptile cu aripi care au trăit în urmă cu 220 – 65 milioane de ani, fiind considerate primele vertebrate capabile să zboare. Cunoscute drept pterozauri sau pterozaurieni, aceste reptile nu sunt dinozauri zburători, dezvoltându-se în paralel în aceeași perioadă. Familia Tapejaridae cuprinde mai multe specii de pterozaur cu creastă și fără dinți, iar genul Tapejara este specific Braziliei. Specia Caiuajara dobruskii poată numele fermierului Alexandre Dobruski și fiului său João Dobruski, cei care au remarcat prima dată depozitul fosil din apropiere de Cruzeiro do Oeste în 1971.

Cercetătorii au recuperat nu mai puțin de 47 de schelete fosilizate pe fundul unui lac care se afla între dunele deșertului Caiuá din perioada cretacică, în urmă cu 75 – 87 de milioane de ani. Numărul mare de fosile, de la specimene în diferite stadii de maturizare, le-a permis cercetătorilor să studieze și să înțeleagă modul în care această specie se dezvolta. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista PLoS ONE „Discovery of a Rare Pterosaur Bone Bed in a Cretaceous Desert with Insights on Ontogeny and Behavior of Flying Reptiles”.

Exemplarele descoperite aveau o anvergură a aripilor cuprinsă între 0,65 și 2,35m, cercetătorii susținând că C. dobruskii putea să zboare de la o vârstă fragedă. Ca și alți pterozauri, Caiuajara dobruskii avea o creastă mare de formă triunghiulară. Cercetătorii nu au găsit dovezi care să limiteze prezența acestei particularități la masculi sau femele, dar creasta pare să fi crescut considerabil în dimensiuni pe măsură ce exemplarul se maturiza.

Caiuajara dobruskii nu avea dinți și se hrănea, cel  mai probabil, cu fructe. Conform autorilor studiului, descoperirea grupată a fosilelor sugerează că specia avea un comportament gregar, trăind în colonii. Alți cercetători susțin că zona ar putea să fie o acumulare de fosile, corpurile animalelor moarte fiind purtate de apă și depozitate într-un loc. Oamenii de știință se așteaptă să obțină mai multe date odată cu continuarea săpăturilor, până în prezent doar 5% din sit fiind cercetat.

Surse: PLoS ONE, Smithsonian, Reuters, National Geographic