O echipă de astronomi a identificat o stea pitică albă care ar putea fi cea mai rece și mai puțin vizibilă dintre cele observate până acum. Steaua face parte dintr-un sistem binar alături de pulsarul PSR J2222-0137 și are o temperatură atât de scăzută încât carbonul trebuie să se fi cristalizat, astronomii denumind-o „un diamant de dimensiunea Pământului în spațiu”.

Piticele albe sunt stele foarte dense care s-au format prin colapsul unei stele de dimensiunea Soarelui într-un obiect de dimensiunea Terrei. Compuse în mare parte din carbon și oxigen, piticele albe se răcesc și își diminuează intensitatea luminoasă timp de miliarde de ani. Pitica albă observată acum în sistemul PSR J2222-0137 are o vârstă apropiată de cea a Căii Lactee, aproximativ 11 miliarde de ani. PSR J2222-0137 se află în direcția constelației Aquarius (Vărsătorul), la aproximativ 900 ani lumină de Pământ.

Pulsarii sunt stele neutronice care se rotesc foarte rapid, resturile super-dense ale unor stele care au explodat în supernove. În timp ce se rotește, un pulsar emite unde electromagnetice care pot fi reperate cu ajutorul unui radio telescop. În acest caz, astronomii au efectuată măsurători cu ajutorul Green Bank Telescope (GBT) și Very Long Baseline Array (VLBA), descoperind prima dată pulsarul PSR J2222-0137.

Conform cercetătorilor, pulsarul se rotește de mai mult de 30 de ori pe secundă și este acompaniat de o pitică albă, cele două stele orbitând una în jurul celeilalte odată la 2,45 zile. Pulsarul are o masă de 1,2 ori mai mare decât Soarele, iar pitica albă de 1,02 ori. Deși măsurătorile efectuate cu ajutorul undele radio ar fi trebuit să indice poziția exactă a piticei albe, steaua nu a fost detectată cu ajutorul telescopului optic.

Calculele arată că pitica albă este de 100 de ori mai puțin vizibilă decât orice altă stea de același fel care orbitează o stea neutronică și de aproximativ 10 ori mai puțin luminoasă decât orice altă pitică albă cunoscută. Temperatura stelei ar trebui să fie de aproximativ 2700 grade Celsius, de aproape 5000 de ori mai puțin decât cea din centrul Soarelui. Astronomii consideră că o stea cu o temperatură atât de scăzută ar putea fi formată în mare parte din carbon cristalizat, imaginând-o drept un „diamant de mărimea Terrei în spațiu”.

Surse: NRAO, Astrophysical Journal