Cele mai vechi fosile descoperite până acum pe Pământ provin din Groenlanda, conform unui nou studiu publicat în revista Nature. Stromatolitele au o vechime de 3,7 miliarde de ani și precedă cu 220 milioane de ani cele mai vechi dovezi fosile ale vieții pe Terra descoperite anterior în Australia. Autorii cercetării consideră descoperirea importantă nu doar pentru înțelegerea evoluției vieții… continuare »
„Orașul pierdut” submarin din apropierea țărmului insulei Zakynthos nu este altceva decât o formațiune geologică, conform unui nou studiu realizat de cercetători britanici și greci. Ceea ce păreau a fi coloane și pavaje dintr-un necunoscut oraș antic grecesc, sunt în fapt doar concrețiuni formate cu ajutorul bacteriilor în urmă cu până la cinci milioane de ani. Chiar dacă nu sunt… continuare »
NASA susține că a dezlegat misterul „recurring slope lineae” (linii recurente în pantă), fenomenul fiind produs de activitatea apei pe Marte în prezent. Noua cercetare pare să confirme ipoteza principală propusă pentru explicarea misterioaselor linii de culoare închisă ce apar pe unii versați, dar nu modifică prea mult șansele de a descoperi viață pe Planeta Roșie. Chiar dacă aceste cursuri… continuare »
Noi date culese de Curiosity sugerează existența apei lichide în apropierea suprafeței solului planetei Marte. Conform cercetării publicate în Nature Geoscience, pe Marte ar putea exista un ciclu zilnic al apei, moleculele de apă fiind absorbite din atmosferă, transformate în soluție lichidă în timpul nopții și evaporându-se din nou în timpul zilei. Chiar dacă acest circuit ipotetic al apei ar… continuare »
Deși ipoteza formării Lunii în urma impactului dintre Pământ și planeta Theia este vast acceptată în comunitatea științifică, o serie de întrebări își așteaptă încă răspunsul. Noi cercetări au încercat să descifreze asemănările dintre Pământ și Lună, iar cea mai bună explicație pare a fi că Theia era „sora” Pământului, o planetă formată în aceeași regiune a Sistemului Solar și… continuare »
Deși se află la mii de kilometri distanță, deșertul Sahara influențează selva Amazoniană. Datele culese de satelitul CALIPSO au fost folosite pentru a cuantifica, în premieră, cât praf din Sahara traversează Oceanul Atlantic și se depune în pădurea Amazoniană. Conform estimărilor, aproximativ 27,7 milioane de tone ajung anual în bazinul Amazonului, conținând fosfor și alte minerale care fertilizează solul. Satelitul… continuare »
Nucleul intern al Pământului ar putea avea, la rândul său, un nucleu, susține o nouă cercetare publicată în revista Nature Geoscience. Conform cercetătorilor americani și chinezi, nucleul intern are în centru o structură diferită, formată din cristale de fier cu o altă orientare decât în restul nucleului. Cum regiunea centrală a planetei noastre nu poate fi studiată direct, concluziile se… continuare »
Concrețiunile hematite din Formațiunea Navajo sunt cunoscute drept „bilele Moqui” sau „pietrele Moqui” și au fost privite mult timp doar ca o curiozitate geologică. După descoperirea unor forme similare pe Marte, bilele Moqui au reintrat în atenția cercetătorilor. Un nou studiu susține că le-a stabilit vârsta și a elucitat o parte din misterul apariției și răspândirii lor, date care ar… continuare »
Silicatul perovskit este considerat cel mai abundent mineral, dar se află atât de adânc în interiorul Pământului încât nu poate fi studiat direct. Pentru a îl descrie și cerceta, oamenii de știință au folosit fragmente dintr-un meteorit cu o vârstă de 4,5 miliarde de ani, iar acum mineralul are un nou nume oficial: Bridgmanite (bridgmanită). Denumirea a fost dată în… continuare »
Un rezervor uriaș de apă, ce ar putea conține de până la trei ori volumul oceanelor cunoscute, s-ar afla sub scoarța terestră, la adâncimi de până la 700 km. Evident, apa din acest „ocean subteran” nu este în formă lichidă, ci este prinsă într-un mineral denumit ringwoodite ce se află în mantaua Pământului, stratul de rocă topită situat între nucleu… continuare »