În mijlocul unei așa numite „epidemii de obezitate”, mulți caută răspunsuri și soluții simple la ceea ce pare a fi o problemă mult mai complicată. Un nou studiu încearcă să explice de ce omul a devenit „primata adipoasă” în comparație cu bonobo, cele mai apropiate rude ale noastre încă în viață. Rezultatele cercetării sugerează că acumularea de grăsime a avut clare avantaje evolutive, dar acum s-ar putea întoarce împotriva noastră.

Specia Pan paniscus, denumită în mod comun bonobo, este considerată printre cele mai apropiate rude Homo sapiens, alături de cimpanzei (Pan troglodytes). Dacă originile speciei Homo sapiens sunt încă neclare, studierea strămoșului comun hominid este și mai dificilă în absența unor date privind țesuturile moi, care nu se păstrează în formă fosilă.

Pentru a înțelege modul în care organismul uman a evoluat în ultimii 4 – 5 milioane de ani, cercetătoarele Adrienne Zihlmana (University of California, Santa Cruz) și Debra Bolter (Evolutionary Studies Institute, Johannesburg) s-au gândit să compare compoziția corporală a 49 de oameni și 13 bonobo, considerați ca având o masă corporală apropiată de cea a celui mai apropiat strămoș comun. Datele obținute după disecție oferă o perspectivă unică asupra diferențelor dintre cele două specii și ne-ar putea ajuta să înțelegem mai multe despre rolul țesutului adipos.

Conform rezultatelor publicate, pielea reprezintă aproximativ 10 – 13% din greutatea unui bonobo, în timp ce la oameni reprezintă doar aproximativ 6%. O posibilă explicație, propusă de autoare, este că pielea a devenit mai subțire când omul a câștigat capacitatea de a transpira, fapt ce i-a permis să stea mai mult în zone deschise, cu temperaturi mai mari, pentru a căuta hrană.

În privința țesutului adipos, studiul arată că, în medie, bărbații au aproximativ 36% grăsime, femeile cca. 20%, în timp ce masculii bonobo au numai 4% și femelele aproape de 0% din greutatea corporală compusă din țesut gras. Ipoteza propusă pentru explicarea diferențelor susține că acumularea de grăsime ar fi ajutat specia noastră să supraviețuiască și să se reproducă în perioadele când rezervele de hrană erau limitate.

Dacă timp de milioane de ani strămoșii omului au fost vânători-culegători și se deplasau pe distanțe însemnate, trecerea la agricultură s-a produs relativ recent, primii agricultori ajungând în Europa în urmă cu doar 7000 de ani. Această modificare fundamentală a modului de viață, precum și cele care au urmat în special după Revoluția industrială, au depășit posibilitățile organismului uman de a se adapta la noile condiții de mediu. Acum, în majoritatea țărilor dezvoltate, omul modern beneficiază de resurse abundente de hrană, petrece mult mai puțin timp implicat în activități care să necesite efort fizic, schimbări pentru care nu am avut timp suficient să ne adaptăm.

Studiul ‘Body composition in Pan paniscus compared with Homo sapiens has implications for changes during human evolution” a fost publicat în revista PNAS.
Making a Bonobo laugh – Animals in Love: Episode 1 – BBC One

Surse: PNAS, Science, Oxford Scientific Films