Mercur a devenit cea mai mică planetă din sistemul nostru solar după ce Pluto a fost exclusă din această categorie în 2006. Noi date, furnizate de sonda spațială Messenger, sugerează că planeta Mercur este mai mică decât se credea până acum și contribuie la înțelegerea istoriei și evoluției sale.
Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare, orbitând la aproximativ 58 milioane de km în 88 de zile terestre. Văzut de pe Mercur, Soarele ar părea de cel puțin trei ori mai mare decât de pe Terra. Drept consecință a apropierii de Soare, temperatura în timpul zilei poate ajunge până la 430 grade Celsius, iar noaptea poate să coboare până la -180 grade Celsius.
Deși anul pe Mercur este mai scurt, o zi este foarte lungă, planeta efectuând o rotație completă în jurul propriei axe în 59 zile terestre. Planeta are o suprafață solidă, alcătuită din roci și marcată de cratere, asemănătoare celor de pe Lună. De altfel, Mercur este doar puțin mai mare decât Luna.
Spre deosebire de Pământ, care are mai multe plăci tectonice, Mercur are o singură suprafață rigidă
Prima sondă spațială care s-a apropiat de Mecur a fost Mariner 10 în perioada 1974 – 1975, dar datele obținute nu au fost suficiente pentru a contura o imagine completă a planetei. Începând din 2011, sonda spațială Messenger a reluat studiul furnizând date despre mai mult de 5900 de forme de relief geologice.
În baza acestor observații, Paul K. Byrne și Christian Klimczak (Carnegie Institution for Science – Washington) au realizat o hartă detaliată care arată că Mercur s-a contractat substanțial pe măsură ce s-a răcit. Conform cercetătorilor, Mercur și-a micșorat raza cu până la 7 km, față de maxim 1 – 2 km cum se credea până acum, în prezent planeta având o rază de 2440 km.
Descoperirea a ajutat la soluționarea unei contradicții între modelul termic de evoluție al planetei și estimările privind contracția sa. Totodată, studiul furnizează un model pentru înțelegerea modului în care planetele se răcesc, istoria activității tectonice și vulcanice, date ce pot fi folosite pentru studierea exoplanetelor.
Surse: NASA, Carnegie Institution for Science
updated