Stratul de ozon s-ar putea reface în următoarele decenii

ozon layer
Evoluția observată și previzionată a stratului de ozon / imagine UNEP/WMO

Statul de ozon dă semne de recuperare și s-ar putea reface în următoarele decenii, susține un raport publicat de Organizația Națiunilor Unite și Organizația Meteorologică Mondială. Studiul a fost elaborat în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) cu ajutorul a 282 oameni de știință din 36 de țări, printre care România nu se regăsește.

Ozonosfera sau stratul de ozon este o regiune a atmosferei cuprinsă între 15 și 35km altitudine ce conține concentrații ridicate de ozon (O3). Denumit de multe ori învelișul protector al Pământului, stratul de ozon ne ferește de puternicele radiații ultraviolete emise de Soare. În absența sa, viața așa cum o cunoaștem nu ar fi posibilă pe Terra.

Începând din anii ’70, cercetătorii și-au dat seama că o serie de substanțe chimice distrug stratul de ozon, cele mai periculoase fiind clorofluorocarburile (CFC). În 1985, a fost descoperită „gaura din stratul de ozon”, o vastă regine situată deasupra Polului Sud în care ozonosfera se subția semnificativ în timpul primăverii. Abundența dovezilor științifice privind influența activităților umane asupra acestui fenomen a condus la adoptarea Protocolului de la Montreal prin care, începând din 1989, au fost reglementate emisiile de substanțe chimice responsabile pentru distrugerea stratului de ozon.

După 25 de ani, măsurile luate sunt considerate au real succes, iar stratul de ozon pare să se refacă. Achim Steiner, director executiv UNEP, a afirmat că „există indicii pozitive privind procesul de refacere al stratului de ozon până la mijlocul secolului”. Stratul de ozon a scăzut la nivel global în anii ’80 și la începutul anilor ’90, a rămas relativ neschimbat începând din 2000, iar acum dă semne de refacere. Conform raportului, dacă măsurile de protecție vor fi respectate în continuare, stratul de ozon ar putea ajunge la valorile din 1980 înainte de 2050 la latitudini medii și Polul Nord, dar ceva mai târziu în regiunea Polului Sud.

Totuși, conform unui studiu publicat de NASA în august 2014, în atmosferă se regăsesc cantități importante de tetraclorură de carbon (CCl4, substanță care afectează stratul de ozon), deși folosirea ei a fost reglementată în 1989. NASA nu a reușit să identifice sursa emisiilor, fiind necesară continuarea cercetărilor.

Concluziile raportului UNEP vor fi prezentate în cadrul întrunirii anuale a participanților la Protocolul de la Montreal ce va avea loc la Paris în noiembrie. Totodată, ONU susține că acesta este cel mai de succes tratat de mediu și ar trebui să fie un model în negocierile pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Clipul următor prezintă concentrațiile minime de ozon în emisfera sudică în perioada 1979-2013 și valorile din 2014.

Surse: UNEP, Encyclopedia Britannica, Ozone Hole Watch, NASA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *