Astronomii au descoperit o „insulă magică” în mările de metan ale celui mai mare satelit al lui Saturn, Titan. Obiectul geologic are aproape 20 de km lungime și a apărut pe neașteptate în imaginile transmise de sonda spațială Cassini în 10 iulie 2013, pentru ca apoi să dispară din nou. O astfel de modificare este denumită în termeni științifici „caracteristică tranzitorie”, dar cercetătorii au denumit-o „insula magică” până vor avea o explicație definitivă privind cauzele acestui fenomen.
Titan este oricum o lume misterioasă, care continuă să fascineze oamenii de știință și imaginația publicului. Titan este cel mai mare satelit al planetei Saturn și al doilea ca mărime din Sistemul Solar. Până acum, este considerat singurul satelit care are atmosferă și nori, dar atmosfera este atât de densă și gravitația atât de scăzută, încât o persoană ar putea zbura doar cu ajutorul unor aripi cu o arie de 4,7 m2. Totodată, vântul conduce la formarea unor fenomene similare cu cele de pe Terra. Dar pe Titan nu plouă cu apă, ci cu metan lichid care alimentează râurile, lacurile și mările de hidrocarburi.
Ligeia Mare, locul unde a fost observată „insula magică”, este cea de-a doua mare ca mărime de pe Titan, se află în emisfera nordică și are o suprafață de aproximativ 126000 km2. În observațiile anterioare datei de 10 iulie 2013, nu au fost semnalate niciun fel de „caracteristici tranzitorii”, inclusiv valuri. Pentru moment, în studiul „Transient features in a Titan sea” publicat în revista Nature, au fost propuse mai multe ipoteze care ar putea explica de apariția.
Cercetătorii știu deja, din datele transmise de Cassini începând din 2004, că pe Titan au loc schimbări ale liniei țărmului la polul sud și ecuator datorate variațiilor de temperatură sezoniere. Totuși, procese similare nu au fost confirmate pentru mările și lacurile de pe Titan. Cercetătorii susțin că „insula magică” ar putea fi explicată prin acțiunea valurilor de suprafață, a bulelor de gaz care se ridică din adâncuri și suprafețe solide care plutesc.
Mai multe date ar putea fi obținute odată cu apropierea verii în emisfera nordică de pe Titan. Pe acest satelit, echinocțiul de primăvară a avut loc în august 2009, iar solstițiul de vară va fi în mai 2017. Având în vedere aceste schimbări sezoniere, cercetătorii estimează că: vânturile s-ar putea intensifica formând valuri pe Ligeia Mare, porțiuni solide formate în cursul iernii s-ar putea desprinde și pluti, iar gazele s-ar putea ridica de pe fund sub formă de bule. Orice s-ar întâmpla, Titan rămâne o lume magică de pe care așteptăm și alte vești de acest fel.
Surse: Cornell, Journal of Physics, Nature, Europhysics News