Lathamus discolor este o specie de papagal migrator cunoscută sub numele de „papagal rapid” sau „papagalul lui Latham”. În 2012, papagalul rapid a fost inclus în lista speciilor în pericol de dispariție, iar o nouă evaluare a relevat că populația s-ar putea înjumătăți la fiecare patru ani, în următorii 16 ani fiind posibil un declin de aproximativ 95%.
Lathamus discolor a fost descoperit și descris în 1790 de către naturalistul britanic John Latham, de unde și denumirea informală de papagalul lui Latham. Cealaltă poreclă, papagalul rapid (swift parrot), a primit-o datorită mișcărilor iuți și zborului rapid, iar denumirea științifică utilizează cuvântul de origine latină discolor pentru a descrie multitudinea de culori a penajului.
Papagalul are pene în mai multe nuanțe de verde, roșii în jurul ciocului, o pată albastră pe cap, iar aripile au toate aceste culori și nuanțe ale lor. Adulții ajung până la 25cm în lungime, având coadă și aripi ascuțite. În timpul zborului, papagalul se remarcă prin culoarea roșie a parții interioare a aripilor și zgomotele pe care le produce.
Lathamus discolor este o specie migratoare, construindu-și cuiburile în Tasmania și călătorind apoi către sud-estul Australiei. Depinzând de pădurile din Tasmania pentru reproducere și florile Eucaliptului albastru (Eucalyptus globulus) drept hrană, populațiile de papagali au scăzut drastic odată cu distrugerea habitatului natural și introducerea unor specii pădătoare.
Astfel, noua cercetare a stabilit că veverița zburătoare marsupială (Petaurus breviceps), specie introdusă pe insula Tasmania în 1835, este responsabilă pentru uciderea a 50% din femelele care și-au făcut cuib într-o perioadă de cinci ani. Totodată, tăierea pădurilor reduce posibilitățile papagalilor de a căuta alte locații în care să cuibărească. Conform calculelor cercetătorilor, în următorii 12 – 18 ani, populația existentă de papagali ar putea să scadă într-un procent cuprins între 78,8 și 94,7 %.
Față de această situație, cercetătorii au recomandat includerea speciei în categoria „în pericol critic de dispariție” și stoparea defrișării habitatului natural până când vor putea fi puse la punct planuri de salvare.
Surse: Australian National University, Biological Conservation, IUCN, Ron Knight