Structura demografică a Europei a fost modelată de migrații masive din Epoca Bronzului, susține o nouă cercetare pe baza analizei ADN a 101 eurasiatici antici. Cercetătorii susțin că pielea deschisă la culoare era frecventă printre europenii din Epoca Bronzului, dar și intoleranța la lactoză. Totodată, rezultatele susțin teoria importanței migrațiilor în răspândirea limbilor indo-europene.
Epoca Bronzului în Europa și Asia, considerată a se întinde între aproximativ 5000 și 3000 de ani în urmă (3000 – 1000 î.Hr.), a fost o perioadă marcată de profunde schimbări culturale, dar a rămas un subiect de dezbatere dacă originea lor a stat în schimbul de idei sau au fost generate de migrații pe scară largă ale populațiilor. Rezultatele noii cercetări susțin cea de-a doua ipoteză, alături de studiile anterioare privind originea limbilor indo-europene și descendența europenilor moderni.
Colectivul coordonat de paleogeneticianul Morten Allentoft (Universitatea Copenhaga) a analizat datele ADN provenite de la 101 oameni care au trăit în Europa și Asia într-un interval cuprins între anii 3000 î.Hr. și 700 d.Hr. Specimenele au fost selectate din 603 fragmente umane datate prin metoda radiocarbonului (C14).
Rezultatele indică impactul semnificativ pe ca l-au avut migrațiile populațiilor din stepa Ponto-Caspică, cultura Yamnaya, la formarea europenilor moderni. Din punct de vedere genetic, susțin autorii studiului, europenii antici de după migrații sunt mult mai similari cu europenii moderni, decât cu populațiile europene anterioare Epocii Bronzului.
În urmă cu aproximativ 5000 – 4500 de ani, locuitorii stepei Ponto-Caspice au început să migreze către vest, în centrul și nordul Europei, și mai puțin către Siberia. Cultura Yamnaya era formată din populații de păstori migratori care au adus cu ei noi obiceiuri și, cel mai probabil, limbile indo-europene.
Un rezultat surprinzător al cercetării a fost descoperirea unui procent scăzut de indivizi care prezentau toleranță la lactoză. În general, se consideră că toleranța la lactoză s-a răspândit în Europa în Neolitic, odată cu trecerea de la stadiul de vânător-culegător la crescători de animale și agricultori, în urmă cu 7000 – 5000 de ani. Rezultatele studiului indică persistența intoleranței chiar și spre sfârșitul Epocii Bronzului, fapt ce sugerează că gena responsabilă ar putea proveni de la locuitorii culturii Yamnaya. Studiul „Population genomics of Bronze Age Eurasia” a fost publicat în revista Nature.
Surse: University of Copenhagen, Nature