Aegirocassis benmoulae – un artropod gigant

Aegirocassis
Aegirocassis benmoulae, un artropod gigant / ilustrație Marianne Collins

Când spunem artropod, ne gândim de cele mai multe ori la crabi, insecte și alte vietăți de mici dimensiuni. Însă, în urmă cu 480 milioane de ani, Aegirocassis benmoulae era un artropod gigant ce măsura pe puțin 2 metri. Dar, spre deosebire de strămoșii săi, Aegirocassis benmoulae nu era un prădător de top, ci se hrănea asemeni unei balene actuale.

Specimenul tip a fost descoperit în sud-estul Marocului de către Mohamed Ben Moula, un „vânător de fosile” local, iar cercetătorii au denumit specia în onoarea sa. Aegirocassis benmoulae face parte dintr-o familie de „monștri” marini preistorici denumită Anomalocarididae, la fel ca și Lyrarapax unguispinus. În prezent, se consideră că aceste animale au apărut prima dată în Cambrian, în urmă cu aproximativ 520 milioane de ani.

Însă, spre deosebire de L. unguispinus sau alte artropode marine primitive, Aegirocassis benmoulae nu era un prădător, ci se hrănea prin filtrarea apei. Acest tip de hrănire, cunoscut drept microfagie suspensivoră, se presupune că a apărut datorită cantităților mari de plancton din Ordovician, perioadă cuprinsă între aproximativ 485 și 443 milioane de ani în urmă.

Deși fosilele sugerează că Aegirocassis benmoulae ar fi avut o lungime de peste 2m, cercetătorii consideră că animalul era un „uriaș blând”. La fel ca o balenă modernă, Aegirocassis filtra apa pentru a prinde mici particule de hrană. Dintre speciile descoperite până acum, Aegirocassis benmoulae este cel mai primitiv artropod cu acest mod de hrănire.

Animalul se remarcă prin înfățișarea ciudată: în partea din față are două brațe modificate pentru a filtra apa, iar în lateral are două rânduri de înotătoare de-a lungul corpului. Cercetătorii cred că membrele din partea de jos ar fi fost folosite pentru a înota, în timp ce aripioarele superioare erau folosite la stabilizare.Descrierea detaliată a speciei a fost publicată în studiul „Anomalocaridid trunk limb homology revealed by a giant filter-feeder with paired flaps”, apărut în jurnalul Nature.
Surse: Yale University, Nature