Epilogul misiunii Rosetta pe cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko (video)

cometa 67p
Cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko fotografiată de la 16km de Rosetta / imagine ESA/Rosetta

În data de 30 septembrie, sonda spațială Rosetta a coborât pe cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko, încetând definitiv comunicațiile către Terra. La finalul unei călătorii de peste doisprezece ani, misiunea poate revendica titlul de prima sondă spațială care a orbitat o cometă și prima care a reușit să pună un robot, Philae, pe suprafața unei comete. Chiar dacă nu a fost lipsită de evenimente și mici insuccese, misiunea poate fi considerată o veritabilă realizare pentru Agenția Spațială Europeană (ESA) și cercetătorii care au lucrat timp de decenii pentru a o duce la bun sfârșit.

Misiunea internațională Rosetta, formată din sonda spațială cu același nume și robotul Philae, a fost aprobată în 1993 în cadrul programului științific ESA Horizons 2000. Construcția a durat zece ani, iar lansarea a avut loc în data de 2 martie 2004 la bordul unei rachete Ariane 5. În iulie 2010, sonda a observat asteroidul Lutetia de la o distanță de 3000km. Rosetta a trecut în modul de hibernare în iunie 2011 pentru a economisi energie, fiind repusă în funcțiune în data de 20 ianuarie 2014. În iulie 2014, sonda a început să transmită primele imagini ale cometei: Rosetta reaches Comet 67P/Churyumov-Gerasimenko

Forma a reprezentat prima surpriză oferită de cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko, poreclită acum cometa „rățușcă de cauciuc”. Studiile ulterioare sugerează că 67P ar fi fost creată prin unirea a două fragmente ce s-au format independent la începuturile Sistemului Solar. La 12 noiembrie 2014, robotul Philae s-a desprins de sonda spațială și a coborât pe cometa ce se deplasează cu o viteză de 135000 km/h. Din nefericire, Philae nu a rămas în locul stabilit, ci s-a deplasat într-o zonă cu puțină lumină de la Soare, fapt ce a diminuat semnificativ datele culese și transmise.
Philae’s journey to Comet 67P/Churyumov–Gerasimenko

Philae descends on Comet 67P/Churyumov-Gerasimenko

Sonda spațială și-a continuat misiunea de cercetare, cea mai importantă perioadă fiind considerată observarea cometei la periheliu. În data de 13 august 2015, cometa s-a aflat la cea mai mică distanță față de Soare și activitatea sa s-a intensificat. Jeturi de gaz, vapori de apă și praf au țâșnit de la suprafața cometei: Comet 67P/Churyumov–Gerasimenko at perihelion

Deși se așteptau să descopere apă similară cu cea de pe Pământ, fapt ce ar fi contribuit la înțelegerea originii apei de pe Terra, cercetătorii au constatat că vaporii de apă de pe cometă au o proporție de deuteriu diferită. O altă surpriză a constituit-o descoperirea moleculelor de oxigen, ce par să fi fost încorporate în timpul formării cometei. Deși oxigenul este al treilea cel mai abundent element din Univers, prezența lui în forma extrem de reactivă O2 era considerată puțin probabilă. Alte descoperiri importante au fost considerate moleculele de azot, care ar sugera formarea cometei la temperaturi foarte scăzute (~ minus 250 grade Celsius), și moleculele organice precum aminoacidul glicină.

Aproape de finalul misiunii, ESA a reușit să identifice locația exactă a robotului Philae, care încetase definitiv comunicațiile în februarie 2016. Philae found by Rosetta!

Deoarece 67P/Churyumov–Gerasimenko se îndepărtează acum de Soare și Rosetta ar fi avut din ce în ce mai puțină energie, ESA a luat decizia de a prăbuși în mod controlat sonda pe suprafața cometei. Această manevră nu era prevăzută în planul inițial, dar a fost considerată o modalitate bună de a culege date de la o distanță foarte mică de nucleul cometei. Ultimele imagini transmise de sondă nu au dezamăgit, prezentând în detaliu relieful cometei: Rosetta’s last images from Comet 67P/Churyumov–Gerasimenko

La final de misiune, Rosetta poate fi considerată un succes, nu doar pentru că a devenit prima sondă ce a orbitat o cometă, ci pentru nenumăratele date oferite cercetătorilor. Rezultatele vor continua să apară în studii științifice în perioada următoare, iar ESA are deja o altă misiune dificilă: amartizarea ExoMars 2016.
Sursă: ESA