Sistemul stelar binar VFTS 352 – cel mai fierbinte și mai masiv de până acum

sistem binar
Sistemul stelar binar VFTS 352 / imagine ESO/M.-R. Cioni/VISTA MCs

La aproximativ 160000 ani lumină de Pământ se află un sistem stelar binar deosebit, două stele masive atât de apropiate încât se ating formând o punte între ele. Dintre sistemele de acest fel descoperite până acum, VFTS 352 este cel mai masiv și mai fierbinte sistem binar. Astronomii nu îi prevăd însă o viață prea lungă, considerând că se va transforma fie într-o singură stea masivă, fie într-un sistem binar de găuri negre.

VFTS 352 este situat în Nebuloasa Tarantula, o zonă din Marele Nor al lui Magellan, galaxia vecină Căii Lactee. Cele două stele din sistem sunt de tip O, stele foarte fierbinți, de zeci de ori mai mari și de milioane de ori mai luminoase decât Soarele. Împreună, cele două stele din VFTS 352 au o masă estimată de aproximativ 57 de ori mai mare decât Soarele, iar temperatura la suprafață este de peste 40000 grade Celsius.

Stelele orbitează una în jurul celeilalte în mai puțin de o zi, distanța dintre centrele lor fiind de numai 12 milioane km, de aproximativ 12,5 ori mai mică decât distanța de la Pământ la Soare. În fapt, cele două stele sunt atât de aproape încât suprafețele lor se suprapun formând o punte. Dintre sistemele stelare binare în contact descoperite până acum, VFTS 352 este cel mai masiv și cel mai fierbinte.

Ca și în cazul V766 Centauri, un astfel de sistem nu poate avea o viață prea lungă. Cele două stele împart aproximativ 30% din materia stelară, iar astronomii preconizează două posibile finaluri. Una dintre componente ar putea deveni o „stea vampir”, absorbind-o pe cealaltă și transformându-se într-o stea gigantă. Într-un alt scenariu, cele două stele și-ar putea încheia viața în explozii ca supernove, iar apoi s-ar transforma în găuri negre. Un asemenea sistem binar de găuri negre ar fi o sursă intensă de unde gravitaționale. Studiul „Discovery of the massive overcontact binary VFTS 352: Evidence for enhanced internal mixing” a fost publicat în Astrophysical Journal.
Surse: The Astrophysical Journal, ESO